crăcánă s. f., g.-d. art. crăcánei; pl. crăcáne substantiv feminincrăcană
CRĂCÁNĂ, crăcane, s. f. I. 1. Cracă ramificată în formă de V; lemn sau alt obiect desfăcut la un capăt în două sau în mai multe brațe; fiecare ramificație a unui obiect bifurcat; crac2. 2. Prăjină provenită dintr-o ramură de copac bifurcată la un capăt, folosită pentru a sprijini crengile prea încărcate de fructe, cumpăna fântânii etc. 3. Pirostrie. ♦ Unealtă făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atârnă căldarea deasupra focului. II. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din astfel de struguri. [Var.: crăcán s. n.] – Cracă + suf. -ană. substantiv feminincrăcană
crăcánă f., pl. e și ănĭ (d. crac). Lucru ramificat, cum ar fi o prăjină despicată la vîrf p. a susținea [!] ceva. (În Munt. și crácan, n., pl. e). Poamă crăcană (Mold.), un fel de strugurĭ negri cu ramurile rare (Butuciĭ care îi produc se numesc „butucĭ crăcanĭ”, ca adj.). În Munt. crîngană (d. crîng) ca s. f. substantiv feminincrăcană
crăcană f. 1. prăjină cu doi craci ca o furcă de fân; 2. unealtă de lemn cu două sau trei picioare de care se spânzură căldarea; 3. ac cu craci; 4. Mold. scaunul tăietorilor de lemne; 5. varietate de struguri. substantiv feminincrăcană
CRĂCÁNĂ, crăcane, s. f. I. 1. Ramură de copac bifurcată la capăt; lemn sau alt obiect desfăcut la un capăt în două sau în mai multe brațe; fiecare ramificație a unui obiect bifurcat; crac2. 2. Prăjină bifurcată la un capăt, folosită pentru a sprijini crengile prea încărcate de fructe, cumpăna fântânii etc. 3. Pirostrie. ♦ Unealtă făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atârnă căldarea deasupra focului. II. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din astfel de struguri. [Var.: crăcán s. n.] – Cracă + suf. -ană. substantiv feminincrăcană
CRĂCÁNĂ, crăcane, s. f. I. 1. Cracă ramificată în formă de «V»; lemn sau alt obiect desfăcut la un capăt te două sau în mai multe brațe; ramificațiile unui obiect bifurcat. [Strugurii se zdrobesc] cu mustuitorul, un băț cu trei sau patru crăcane scurte la capăt. I. IONESCU, P. 251. ◊ Fig. Solul o ținea [cartea] în crăcana a două degete, întinzînd brațul cît mai sus cu putință. SADOVEANU, N. P. 187. 8. 2. Ramură de copac bifurcată ia un capăt, folosită pentru a sprijini crengile prea încărcate de fructe, cumpăna fîntînii etc. Scîrția... cumpăna [fîntînii] ce tot se mai ținea pe crăcana unei furci butucănoase. VLAHUȚĂ, N. 122. 3. (Mai ales la pl.) Cerc de fier cu trei picioare, care servește de suport pentru cazan, ceaun sau alte vase care se pun direct la foc; pirostrii. ♦ Unealtă făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atîrnă căldarea deasupra focului. Atîrnă căldărușa de mămăligă în crăcane. ISPIRESCU, L. 396. II. s. n. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din asemenea struguri. – Variantă: crăcán (ODOBESCU, S. I 91) s. n. substantiv feminincrăcană
CRĂCĂNÁ, crăcănéz, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) desface picioarele în lături. ♦ Refl. (Despre picioare) A se întinde în lături; a se rășchira, a se crăci. – Din crăcană. verb tranzitivcrăcăna
crăcăná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 crăcăneáză verb tranzitivcrăcăna
crăcănà v. a desface și întinde cracii, picioarele. verb tranzitivcrăcănà
CRĂCĂNÁ, crăcănez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) desface picioarele în lături. ♦ Refl. (Despre picioare) A se întinde în lături; a se rășchira, a se crăci. – Din crăcană. verb tranzitivcrăcăna
CRĂCĂNÁ, crăcănez, vb. I. Refl. (Despre picioare) A se desface, a se întinde în lături, a se rășchira; (despre oameni) a-și întinde picioarele în lături. [Femeile] se îndemnau la lucru, urzind pînza ca un Brîu alb întins d-a lungid curții, or se crăcănau în duzi să-și umfle șorțurile cu frunză pentru gîndaci. DELAVRANCEA, H. T. 132. ◊ Tranz. (Cu privire la picioare) Cu o mișcare iute, și-a aruncat cușma mai pe ceafă și, crăcănîndu-și picioarele butucănoase, s-a aplecat, și-a umplut pumnii cur zăpadă și a prins a-și freca stîngaci... fața nădușită. GALAN, Z. R. 204. verb tranzitivcrăcăna
crăcănéz v. tr. (d. cracană). Fam. Pop. Desfac craciĭ, ramific: a crăcăna un compas. V. refl. Îmĭ desfac craciĭ. verb tranzitivcrăcănez
crăcăna | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)crăcăna | crăcănare | crăcănat | crăcănând | singular | plural | ||
crăcănând | crăcănați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | crăcănez | (să)crăcănez | crăcănam | crăcănai | crăcănasem | |
a II-a (tu) | crăcănezi | (să)crăcănezi | crăcănai | crăcănași | crăcănaseși | ||
a III-a (el, ea) | crăcănează | (să)crăcănai | crăcăna | crăcănă | crăcănase | ||
plural | I (noi) | crăcănăm | (să)crăcănăm | crăcănam | crăcănarăm | crăcănaserăm | |
a II-a (voi) | crăcănați | (să)crăcănați | crăcănați | crăcănarăți | crăcănaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | crăcănează | (să)crăcăneze | crăcănau | crăcănară | crăcănaseră |