cruzime definitie

cruzíme f. (d. crud). Ferocitate, barbarie, neomenie. V. cruditate. substantiv feminincruzime

cruzíme s. f., g.-d. art. cruzímii; pl. cruzími substantiv feminincruzime

cruzime f. 1. pornire rea de a face să sufere pe alții; 2. faptă crudă. substantiv feminincruzime

CRUZÍME, cruzimi, s. f. Atitudine, faptă crudă; ferocitate, bestialitate, barbarie, cruzie. – Crud + suf. -ime. substantiv feminincruzime

CRUZÍME, cruzimi, s. f. Purtare, atitudine, faptă crudă, lipsă de milă, de omenie; ferocitate, barbarie. Zîmbetul i se ștergea încetișor de pe fața rotundă făcînd loc cruzimii și fricii. DUMITRIU, V. L. 41. Descoperi deodată cruzimea oamenilor și mizeriile vieții. BART, E. 305. Cruzimea voastră de păgîni Pe drumuri ne aruncă, cînd sîntem bolnavi ori bătrîni. NECULUȚĂ, Ț. D. 115. substantiv feminincruzime