crustaceu definitie

*crustacéŭ, -ée adj., pl. eĭ, ee (d. crustă cu sufixu latin -aceŭ ca'n galinaceŭ). Zool. Cu crustă, ca raciĭ. S. n. pl. Animale cu crustă. substantiv neutrucrustaceŭ

CRUSTACÉU, crustacee, s. n. (La pl.) Clasă de animale artropode, în general acvatice, cu corpul alcătuit din segmente acoperite cu o carapace chitinoasă; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. ◊ (Adjectival) Animale crustacee. [Pl. și: (m.) crustacei] – Din fr. crustacé. substantiv neutrucrustaceu

CRUSTACÉU, -ÉE I. adj. care formează o crustă. II. s.n. pl. clasă de artropode acvatice, cu respirație branhială și corpul acoperit cu o crustă chitinoasă impregnată cu calcar. (< fr. crustacé/s/) substantiv neutrucrustaceu

crustacéu² s. n., pl. crustacée substantiv neutrucrustaceu

crustaceu a. acoperit cu o coajă. ║ f. pl. crustacee, clasă de animale articulate acvatice, a căror epidermă e înfășurată cu o materie calcară, ca racul. substantiv neutrucrustaceu

!crustacéu¹ (animal ~) adj. m.; pl. f. crustacée substantiv neutrucrustaceu

CRUSTACÉU, crustacee, s. n., adj. 1. S. n. (La pl.) Clasă de animale artropode, în general acvatice, cu corpul alcătuit din segmente acoperite cu o carapace chitinoasă; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. 2. Adj. Care ține de crustacee (1), privitor la crustacee. Animale crustacee. [Pl. și: (m.) crustacei] – Din fr. crustacé. substantiv neutrucrustaceu

CRUSTACÉE s.n.pl. Clasă de artropode acvatice, cu corpul acoperit cu o crustă chitinoasă impregnată cu calcar; (la sg.) animal din această clasă. [Sg. crustaceu. / < fr. crustacés, cf. lat. crusta – crustă]. substantiv neutrucrustacee

CBUSTACÉU, crustacee, s. n. Nume generic dat unor animale cu corpul alcătuit din segmente și acoperit cu o crustă groasă formată din chitină impregnată cu calcar. Racul este un crustaceu. – Pl. și: (s. m.) crustacei (C. PETRESCU, Î. X 14). substantiv neutrucbustaceu