CRUSTACÉU, crustacee, s. n. (La pl.) Clasă de animale artropode, în general acvatice, cu corpul alcătuit din segmente acoperite cu o carapace chitinoasă; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. ◊ (Adjectival) Animale crustacee. [Pl. și: (m.) crustacei] – Din fr. crustacé. substantiv masculincrustaceu
CRUSTACÉU, -ÉE I. adj. care formează o crustă. II. s.n. pl. clasă de artropode acvatice, cu respirație branhială și corpul acoperit cu o crustă chitinoasă impregnată cu calcar. (< fr. crustacé/s/) substantiv masculincrustaceu
*crustacéŭ, -ée adj., pl. eĭ, ee (d. crustă cu sufixu latin -aceŭ ca'n galinaceŭ). Zool. Cu crustă, ca raciĭ. S. n. pl. Animale cu crustă. substantiv masculincrustaceŭ
CRUSTACÉU, crustacee, s. n., adj. 1. S. n. (La pl.) Clasă de animale artropode, în general acvatice, cu corpul alcătuit din segmente acoperite cu o carapace chitinoasă; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. 2. Adj. Care ține de crustacee (1), privitor la crustacee. Animale crustacee. [Pl. și: (m.) crustacei] – Din fr. crustacé. substantiv masculincrustaceu
CRUSTACÉU, crustacee, s. n. (La pl.) Clasă de animale artropode, în general acvatice, cu corpul alcătuit din segmente acoperite cu o carapace chitinoasă; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. ◊ (Adjectival) Animale crustacee. [Pl. și: (m.) crustacei] – Din fr. crustacé. substantiv neutrucrustaceu
CRUSTACÉU, -ÉE I. adj. care formează o crustă. II. s.n. pl. clasă de artropode acvatice, cu respirație branhială și corpul acoperit cu o crustă chitinoasă impregnată cu calcar. (< fr. crustacé/s/) substantiv neutrucrustaceu
*crustacéŭ, -ée adj., pl. eĭ, ee (d. crustă cu sufixu latin -aceŭ ca'n galinaceŭ). Zool. Cu crustă, ca raciĭ. S. n. pl. Animale cu crustă. substantiv neutrucrustaceŭ
crustacéu2 s. n., pl. crustacée substantiv neutrucrustaceu
crustaceu a. acoperit cu o coajă. ║ f. pl. crustacee, clasă de animale articulate acvatice, a căror epidermă e înfășurată cu o materie calcară, ca racul. substantiv neutrucrustaceu
CRUSTACÉU, crustacee, s. n., adj. 1. S. n. (La pl.) Clasă de animale artropode, în general acvatice, cu corpul alcătuit din segmente acoperite cu o carapace chitinoasă; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. 2. Adj. Care ține de crustacee (1), privitor la crustacee. Animale crustacee. [Pl. și: (m.) crustacei] – Din fr. crustacé. substantiv neutrucrustaceu
!crustacéu1 (animal ~) adj. m.; pl. f. crustacée substantiv neutrucrustaceu
CRUSTACÉE s.n.pl. Clasă de artropode acvatice, cu corpul acoperit cu o crustă chitinoasă impregnată cu calcar; (la sg.) animal din această clasă. [Sg. crustaceu. / < fr. crustacés, cf. lat. crusta – crustă]. substantiv neutrucrustacee
CBUSTACÉU, crustacee, s. n. Nume generic dat unor animale cu corpul alcătuit din segmente și acoperit cu o crustă groasă formată din chitină impregnată cu calcar. Racul este un crustaceu. – Pl. și: (s. m.) crustacei (C. PETRESCU, Î. X 14). substantiv neutrucbustaceu
crustaceu substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | crustaceu | crustaceul |
plural | crustacee | crustaceele | |
genitiv-dativ | singular | crustaceu | crustaceului |
plural | crustacee | crustaceelor |
crustaceu substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | crustaceu | crustaceul |
plural | crustacee | crustaceele | |
genitiv-dativ | singular | crustaceu | crustaceului |
plural | crustacee | crustaceelor |