crupon definitie

CRUPÓN, crupoane, s. n. 1. Partea din mijloc a unei piei de tăbăcărie, mai groasă și mai rezistentă, cuprinsă între coadă și gât. 2. Placă de cauciuc din care se taie pentru încălțăminte. – Din fr. croupon. substantiv neutrucrupon

CRUPÓN s.n. 1. Partea din mijloc a unei piei tăbăcite, de bou sau de vacă, după ce s-a îndepărtat pielea de pe gât, picioare și coadă. 2. Placă de cauciuc din care se fac tălpi de încălțăminte. [Pl. -oane. / < fr. croupon]. substantiv neutrucrupon

CRUPÓN s. n. 1. porțiune de piele de pe partea superioară a trunchiului de la vite, în urma jupuirii și tăbăcirii. 2. placă de cauciuc din care se fac tălpi de încălțăminte. (< fr. croupon) substantiv neutrucrupon

crupón s. n., pl. crupoáne substantiv neutrucrupon

CRUPÓN, crupoane, s. n. 1. Partea din mijloc a unei piei de tăbăcărie, mai groasă și mai rezistentă, cuprinsă între coadă și gât. 2. Placă de cauciuc din care se fac tălpi pentru încălțăminte. – Din fr. croupon. substantiv neutrucrupon

CRUPÓN, crupoane, s. n. 1. Partea centrală, mai groasă și mai rezistentă, a unei piei de tăbăcărie (după ce s-au îndepărtat gîtul, picioarele și coada). Pieile crude trec la « spalt-mașin », cuțitul de spintecat, ca apoi să iasă cru­poane. ARDELEANU, D. 102. 2. Placă de cauciuc asemănătoare cu talpa de piele, din care se taie tălpile pentru încălțăminte. substantiv neutrucrupon