crupon definitie

CRUPÓN, crupoane, s. n. 1. Partea din mijloc a unei piei de tăbăcărie, mai groasă și mai rezistentă, cuprinsă între coadă și gât. 2. Placă de cauciuc din care se taie pentru încălțăminte. – Din fr. croupon. substantiv neutru crupon

CRUPÓN s.n. 1. Partea din mijloc a unei piei tăbăcite, de bou sau de vacă, după ce s-a îndepărtat pielea de pe gât, picioare și coadă. 2. Placă de cauciuc din care se fac tălpi de încălțăminte. [Pl. -oane. / < fr. croupon]. substantiv neutru crupon

CRUPÓN s. n. 1. porțiune de piele de pe partea superioară a trunchiului de la vite, în urma jupuirii și tăbăcirii. 2. placă de cauciuc din care se fac tălpi de încălțăminte. (< fr. croupon) substantiv neutru crupon

crupón s. n., pl. crupoáne substantiv neutru crupon

CRUPÓN, crupoane, s. n. 1. Partea din mijloc a unei piei de tăbăcărie, mai groasă și mai rezistentă, cuprinsă între coadă și gât. 2. Placă de cauciuc din care se fac tălpi pentru încălțăminte. – Din fr. croupon. substantiv neutru crupon

CRUPÓN, crupoane, s. n. 1. Partea centrală, mai groasă și mai rezistentă, a unei piei de tăbăcărie (după ce s-au îndepărtat gîtul, picioarele și coada). Pieile crude trec la « spalt-mașin », cuțitul de spintecat, ca apoi să iasă cru­poane. ARDELEANU, D. 102. 2. Placă de cauciuc asemănătoare cu talpa de piele, din care se taie tălpile pentru încălțăminte. substantiv neutru crupon

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului crupon

crupon   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crupon cruponul
plural crupoane crupoanele
genitiv-dativ singular crupon cruponului
plural crupoane crupoanelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z