crucifix definitie

CRUCIFÍX, crucifixe, s. n. Obiect de cult (la catolici) reprezentând pe Cristos răstignit. [Pl. și: crucifixuri] – Din fr. crucifix, lat. crucifixus. substantiv neutrucrucifix

CRUCIFÍX s.n. Obiect de cult reprezentând pe Cristos răstignit pe cruce. [Pl. -xe, -xuri. / cf. lat. crucifixus, fr. crucifix]. substantiv neutrucrucifix

CRUCIFÍX s. n. obiect de cult reprezentându-l pe Isus răstignit pe cruce. (< fr. crucifix, lat. crucifixus) substantiv neutrucrucifix

crucifíx s. n., pl. crucifíxe/crucifíxuri substantiv neutrucrucifix

crucifix n. reprezentarea lui Isus pironit pe cruce. substantiv neutrucrucifix

CRUCIFÍX, crucifixe, s. n. Reprezentare sculptată a lui Isus Hristos răstignit pe cruce. [Pl. și: crucifixuri] – Din fr. crucifix, lat. crucifixus. substantiv neutrucrucifix

CRUCIFÍX, crucifixe, s. n. Obiect de cult (la catolici) reprezentînd pe Iisus Hristos răstignit; (prin restricție) imaginea reprezentată pe cruce. S-a așezat pe un scaun de rugăciune, la picioarele crucifixului. GALACTION, O. I Gelu, cu capul proptit în piept ca un crucifix, ocoli răspunsul. CAMIL PETRESCU, N. 156. – Pl. și: (s. m., neobișnuit) crucificși (GALAN, Z. R. 166). substantiv neutrucrucifix

*crucifíx n., pl. urĭ (lat. crucifixus, răstignit, d. crux, cruce, și figere, fixum, a înfige, a fixa). Cruce pe care e reprezentat sculptat Hristos răstignit. substantiv neutrucrucifix

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicrucifix

crucifix  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crucifix crucifixul
plural crucifixe crucifixurile
genitiv-dativ singular crucifix crucifixului
plural crucifixuri crucifixelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z