CRONOMETRÁ, cronometrez, vb. I. Tranz. A măsura durata unei acțiuni cu ajutorul unui cronometru. – Din fr. chronométrer. verb tranzitivcronometra
CRONOMETRÁ vb. I. tr. A măsura (cu cronometrul) durata unei acțiuni. [< fr. chronométrer]. verb tranzitivcronometra
CRONOMETRÁ vb. tr. a măsura (cu cronometrul) durata unei acțiuni. (< fr. chronométrer) verb tranzitivcronometra
cronometrá (a ~) (-me-tra) vb., ind. prez. 3 cronometreáză verb tranzitivcronometra
CRONOMETRÁ, cronometrez, vb. I. Tranz. A măsura durata unei acțiuni cu ajutorul unui cronometru. – Din fr. chronométrer. verb tranzitivcronometra
cronometra verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)cronometra | cronometrare | cronometrat | cronometrând | singular | plural | ||
cronometrând | cronometrați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | cronometrez | (să)cronometrez | cronometram | cronometrai | cronometrasem | |
a II-a (tu) | cronometrezi | (să)cronometrezi | cronometrai | cronometrași | cronometraseși | ||
a III-a (el, ea) | cronometrează | (să)cronometrai | cronometra | cronometră | cronometrase | ||
plural | I (noi) | cronometrăm | (să)cronometrăm | cronometram | cronometrarăm | cronometraserăm | |
a II-a (voi) | cronometrați | (să)cronometrați | cronometrați | cronometrarăți | cronometraserăți | ||
a III-a (ei, ele) | cronometrează | (să)cronometreze | cronometrau | cronometrară | cronometraseră |