CROITORÍE, (2) croitorii, s. f. 1. Meșteșugul, meseria croitorului (1). 2. Atelier unde se lucrează haine sau rochii. [Pr.: cro-i-] – Croitor + suf. -ie. substantiv feminincroitorie
croitoríe (cro-i-) s. f., art. croitoría, g.-d. art. croitoríei; (ateliere) pl. croitoríi, art. croitoríile substantiv feminincroitorie
CROITORÍE, (2) croitorii, s. f. 1. Meșteșugul, meseria croitorului (1). 2. Atelier unde se lucrează haine, rochii etc. [Pr.: cro-i-] – Croitor + suf. -ie. substantiv feminincroitorie
CROITORÍE. (2) croitorii, s. f. 1. Meșteșugul, meseria croitului și cusutului. învață croitoria. 2. Atelier unde se lucrează haine bărbătești sau rochii. – Pronunțat: cro-i-. substantiv feminincroitorie
croitorie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | croitorie | croitoria |
plural | croitorii | croitoriile | |
genitiv-dativ | singular | croitorii | croitoriei |
plural | croitorii | croitoriilor |