croitor definitie

CROITÓR, croitori, s. m. 1. Meseriaș sau muncitor care croiește și coase haine. 2. Insectă mare, de culoare neagră, cu antene lungi, care trăiește mai ales pe stejar, degradând lemnul (Cerambyx cerdo). 3. Mușchi lung al coapsei, situat între osul iliac și fața internă a tibiei (prin a cărui contracție se produce încrucișarea picioarelor). [Pr.: cro-i-] – Croi2 + suf. -tor. substantiv masculincroitor

croitor, croitori s. m. (eufem.) hoț de buzunare. substantiv masculincroitor

croitór m. Care croĭește și coase haĭne. – Fem. -eásă, pl. ese. substantiv masculincroitor

croitór (cro-i-) s. m., pl. croitóri substantiv masculincroitor

croitor m. 1. cel ce croiește și coase; 2. insecta numită capricorn. substantiv masculincroitor

CROITÓR, croitori, s. m. 1. Bărbat care se îndeletnicește cu croitul și cusutul hainelor. 2. Insectă mare, de culoare neagră, cu antene lungi, care trăiește mai ales pe stejar, degradând lemnul (Cerambyx cerdo). 3. Mușchi lung al coapsei, situat între osul iliac și fața internă a tibiei (prin a cărui contracție se produce încrucișarea picioarelor). [Pr.: cro-i-] – Croi2 + suf. -tor. substantiv masculincroitor

CROITÓR, croitori, s. m. 1. Meseriaș sau muncitor care croiește și coase haine. Găsi o asemenea mătăsărie și o și dase la croitor. ISPIRESCU, L. 399. Vestmînt lung Pînă-n pămînt, Croitor croitu-l-a, Zugrav zugrăvitu-l-a. TEODORESCU, P. P. 52. 2. Gîndac mare, cu coarne lungi în forma unor foar­fece, care trăiește mai ales pe stejari (Cerambyx heros). 3. Mușchi fixat între osul iliac și fața internă a tibiei (prin a cărui contracție se produce încrucișarea picioa­relor). – Pronunțat: cro-i-. substantiv masculincroitor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicroitor

croitor  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular croitor croitorul
plural croitori croitorii
genitiv-dativ singular croitor croitorului
plural croitori croitorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z