crivăț definitie

crívăț (crívețe), s. n. – Vînt rece, care bate dinspre nord, acvilon. Bg., slov., cr. krivec, sb. krivac, din sl. krivŭ „oblic, strîmb” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 311; Cihac, II, 84; Conev 37; cf. Iorga, Revista istorică, XXVI, 88). – Der. crivețean, adj. (înv., nordic, septentrional). substantiv neutru crivăț

CRÍVĂȚ, s. n. Vânt puternic și rece care suflă iarna în Moldova și în Câmpia Dunării dinspre nord-est, aducând scăderi mari de temperatură; acvilon. ♦ (Înv. și reg.) Nord. – Din bg. krivec. substantiv neutru crivăț

crívăț n., pl. ețe (vsl. krivĭcĭ, d. krivŭ, cotit, strîmb, adică „vîntu care suflă strîmb”, nsl. krivec, crivăț; sîrb. krivac, criminal. V. crivac, crivină). Vîntu de nord orĭ nord-est (Mold.) orĭ de est (Munt.) care bate puternic ĭarna. Spre crivăț, spre partea de unde bate crivățu (spre Rusia). V. vînt. substantiv neutru crivăț

crívăț s. n. substantiv neutru crivăț

crivát (reg.) s. n., pl. criváturi substantiv neutru crivat

crivat n. Mold. pat (mai ales ordinar): înecată de lumină e întinsă ’n crivat EM. [Gr. mod.]. substantiv neutru crivat

crivăț n. 1. vânt rece și umed ce bate dela N-E: lupii cu crivățul iernii m’alungau urlând AL.; 2. miază-noapte: spre crivăț vine târgul Neamțului GR. [Serb. KRIVAȚ]. substantiv neutru crivăț

CRÍVĂȚ, s. n. Vânt puternic și rece care suflă iarna în Moldova și în Câmpia Dunării dinspre Nord-Est, aducând scăderi mari de temperatură; acvilon. ♦ (Înv. și reg.) Nord. – Din bg. krivec. substantiv neutru crivăț

CRÍVĂȚ s. n. 1. Vînt puternic și rece care suflă iarna dinspre nord-est, aducînd scăderea temperaturii, mai rar vara, aducînd un aer dogoritor. Nu știi niciodată cît o să ție crivățul. SLAVICI, V. P. 157. Cad săgețile în valuri care șuieră, se toarnă Și lovind în față-n spate, ca și crivățul și gerul, Pe pămînt lor li se pare că se năruie tot cerul... EMINESCU, O. I 148. Afară-i vijelie, Și crivățul aleargă pe cîmpul înnegrit. ALECSANDRI, O. 164. Din ce în ce mai mult crivățul se întețea și frigul mă pătrun­dea. GHICA, S. 243. ◊ (Poetic) Iarna vine, vine pe crivăț călare! Vîntul șuieră prin hornuri răspîndind înfiorare. ALECSANDRI, P. A. 112. ◊ (Personificat, în basme) Ajunseră la muma Crivățului și o rugă să le spuie drumul. ISPIRESCU, L. 117. 2. (Rar) Nord. Spre crivăț, peste Ozană, vine Tirgul Neamțului. CREANGĂ, A. 72. substantiv neutru crivăț

CRIVÁT, crivaturi, s. n. (Reg.) Pat. [Var.: crevát s. n.] – Din ngr. krev(v)áti. substantiv neutru crivat

crivát (criváturi), s. n. – Pat. – Var. crevat. Mr. crivat, megl. crivét. Ngr. ϰρεββάτι (Cihac, II, 652; Meyer 205; Sandfeld 18), cf. tc. kerevet, alb., bg., sb. krevet (sec. XVIII, cf. Vasmer, Gr., 84), rus. krovatĭ, mag. kerevet, it. grabato (Battisti, III, 1851), fr. grabat. Mai ales în Mold. substantiv neutru crivat

crivát n., pl. urĭ și e (ngr. krevváti, kravváti, d. vgr. krábatos, krábbatos, care vine d. kremannymi, atîrn, adică „pat atîrnat”; lat. grabátus, fr. grabat; vsl. krevato, krováti; alb. bg. krevét; turc. karavat, kerevet; ung. kerevet). Mold. Pat de metal (nu divan, nicĭ simplu așternut). – Vechĭ și crévat. substantiv neutru crivat

CRIVÁT, crivaturi, s. n. (Reg.) Pat. [Var.: crevát s. n.] – Din ngr. krev(v)áti. substantiv neutru crivat

CRIVÁT, crivaturi, s. n. (Mold.) Pat. În fund, în crivat, dormea un bătrîn. SADOVEANU, D. P. 172. După pînza de painjăn doarme fata ăe-mpărat; înecată de lumină, e întinsă în crivat. EMINESCU, O. I 79. Haide s-o așezăm [perna] pe crivatul lui. ALECSANDRI, T. 1732. – Variantă: crevát (NEGRUZZI, S. I 17) s. n. substantiv neutru crivat

acvilon m. vântul numit obișnuit crivăț: din văi cu turbăciune acvilonul se ridică NEGR. substantiv neutru acvilon

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului crivăț

crivăț   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crivăț crivățul
plural crivețe crivețele
genitiv-dativ singular crivăț crivățului
plural crivețe crivețelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z