cristalin definitie
- Vezi aici mai multe sinonimecristalin
- Vezi aici mai multe rimecristalin
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucri
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuin
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina culin
CRISTALÍN, -Ă, cristalini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Limpede, curat, transparent, caracteristic cristalului (2); fig. ca de cristal. 2. (Despre roci, munți etc.) Care este format din șisturi cristaline. 3. Adj. Care se prezintă sub formă de cristale (2). 4. S. n. Parte a ochiului care are aspectul unei lentile transparente biconvexe, așezată îndărătul irisului și care are un rol important în acomodarea vederii la diferite distanțe. 5. S. n. Ansamblu sau formație de șisturi cristaline dintr-o regiune. [Pl. și: (n.) cristalinuri] – Din fr. cristallin. adjectivcristalin
CRISTALÍN, -Ă adj. Curat, transparent, limpede (ca cristalul). [< fr. cristallin]. adjectivcristalin
CRISTALÍN, -Ă adj. 1. curat, transparent, limpede; caracteristic cristalului. 2. (despre roci, munți) format din șisturi cristaline. 3. sub formă de cristale (1). II. s. n. corp transparent lenticular, situat în ochi imediat înapoia irisului. (< fr. cristallin) adjectivcristalin
cristalin a. străvăzător, limpede, ca cristalul: apă cristalină. ║ n. partea lenticulară și transparentă a ochiului. adjectivcristalin
CRISTALÍN, -Ă, cristalini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Limpede, curat, transparent, caracteristic cristalului (2); fig. ca de cristal. 2. (Despre roci, munți etc.) Care este format din șisturi cristaline. 3. Adj. Care se prezintă sub formă de cristale (2). 4. S. n. Parte a ochiului care are aspectul unei lentile transparente biconvexe, așezată îndărătul irisului și care are un rol important în acomodarea vederii la diferite distanțe. 5. S. n. Ansamblu sau formație de șisturi cristaline dintr-o regiune. [Pl. și: (n.) cristalinuri] – Din fr. cristallin. adjectivcristalin
CRISTALÍN2, -Ă, cristalini,-e, adj. Curat, limpede, transparent (sau, f i g., sonor) ca cristalul. În liniștea care acoperă munții, izvorul Oltului își face cîntecul auzit. E un cîntec subțire, un murmur cristalin. BOGZA, C. O. 75. Pe-afîntînei apă lină, Cristalină, Se pleca, se oglindea. ALECSANDRI, P. II 60. ◊ (Adverbial) Noaptea din geam s-a făcut viorie, verde, s-a decolorat cristalin ca bobul de rouă. C. PETRESCU, R. DR. 49. adjectivcristalin
CRISTALÍN, -Ă, cristalini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Limpede, curat, transparent, caracteristic cristalului (2); fig. ca de cristal. 2. (Despre roci, munți etc.) Care este format din șisturi cristaline. 3. Adj. Care se prezintă sub formă de cristale (2). 4. S. n. Parte a ochiului care are aspectul unei lentile transparente biconvexe, așezată îndărătul irisului și care are un rol important în acomodarea vederii la diferite distanțe. 5. S. n. Ansamblu sau formație de șisturi cristaline dintr-o regiune. [Pl. și: (n.) cristalinuri] – Din fr. cristallin. substantiv neutrucristalin
CRISTALÍN s.n. Corp transparent lenticular, situat în ochi imediat înapoia irisului. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. cristallin]. substantiv neutrucristalin
CRISTALÍN, -Ă adj. 1. curat, transparent, limpede; caracteristic cristalului. 2. (despre roci, munți) format din șisturi cristaline. 3. sub formă de cristale (1). II. s. n. corp transparent lenticular, situat în ochi imediat înapoia irisului. (< fr. cristallin) substantiv neutrucristalin
CRISTALÍN, -Ă, cristalini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Limpede, curat, transparent, caracteristic cristalului (2); fig. ca de cristal. 2. (Despre roci, munți etc.) Care este format din șisturi cristaline. 3. Adj. Care se prezintă sub formă de cristale (2). 4. S. n. Parte a ochiului care are aspectul unei lentile transparente biconvexe, așezată îndărătul irisului și care are un rol important în acomodarea vederii la diferite distanțe. 5. S. n. Ansamblu sau formație de șisturi cristaline dintr-o regiune. [Pl. și: (n.) cristalinuri] – Din fr. cristallin. substantiv neutrucristalin
CRISTALÍN1, cristaline, s. n. Parte a ochiului avînd aspectul unei lentile transparente biconvexe, care este așezată îndărătul irisului. substantiv neutrucristalin
cristalín1 adj. m., pl. cristalíni; f. cristalínă, pl. cristalíne temporarcristalin
!cristalín2 s. n., pl. cristalíne temporarcristalin
*cristalin, -ă adj. (fr. cristallin, d. lat. crystállinus, vgr. krystállinos; it. cristallino). De cristal: corp cristalin. Limpede ca cristalu: ape cristaline. Relativ la cristalinu ochĭulu. Anat. S. n., pl. e și urĭ. Parte lenticulară a ochĭuluĭ care aduce pe retină imaginea obĭectelor. temporarcristalin
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicristalin
| cristalin adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | cristalin | cristalinul | cristalină | cristalina |
| plural | cristalini | cristalinii | cristaline | cristalinele | |
| genitiv-dativ | singular | cristalin | cristalinului | cristaline | cristalinei |
| plural | cristalini | cristalinilor | cristaline | cristalinelor | |
| cristalin adjectiv | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | cristalin | cristalinul |
| plural | cristalini | cristalinii | |
| genitiv-dativ | singular | cristalin | cristalinului |
| plural | cristalini | cristalinilor | |