Alege sensul dorit: cristal - substantiv neutru cristal - temporar

cristal definitie

CRISTÁL s.n. 1. Sticlă de fabricație specială, de calitate superioară, transparentă și incoloră. ♦ Obiect confecționat dintr-o astfel de sticlă. 2. Fragment al unui compus (mai ales dintr-o rocă) care are de la natură o formă geometrică de poliedru. 3. Cristal-de-stâncă = formă naturală cristalizată, pură, a silicei. // (Și în forma cristalo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) cristal”, „de cristal”. [Pl. -le, -luri. / < gr. krystallos – gheață, cf. it. cristallo, fr. cristal, germ. Kristall]. substantiv neutru cristal

cristál (-le), s. n. – Sticlă specială, transparentă și perfect incoloră. – Mr. cristal. Ngr. ϰρύσταλλος (sec. XVII), și mai modern din fr. cristal.Der. (din fr.) cristalin, s. n.; cristaliza, vb.; cristalizație, s. f. substantiv neutru cristal

CRISTAL2(O)-/CRISTALI- elem. „cristal”. (< fr. cristall/o/-, cristalli-, cf. gr. krystallos, gheață, sticlă) substantiv neutru cristal

cristal s. n. sg. (tox.) amfetamină. substantiv neutru cristal

cristál1 (mineral) s. n., pl. cristále substantiv neutru cristal

cristál2 (sticlă) s. n., (obiecte) pl. cristáluri substantiv neutru cristal

CRISTÁL1 s. n. 1. corp mineral (dintr-o rocă) sub formă de poliedru, mărginit de fețe netede. 2. ~ de stâncă = formă naturală cristalizată, pură a silicei. 3. (p. anal.) sticlă de fabricație specială, de calitate superioară, transparentă și incoloră. ◊ vas, obiect fabricat dintr-o astfel de sticlă. (< fr. cristal, gr. krystallos) substantiv neutru cristal

*cristál n., pl. e (lat. crystallum și crystallus, vgr. krýstallos, d. krýos, frig, ger, gheață [!], it. cristallo, fr. cristal; pol. krysztal. V. criolită, clondir). Formă simetrică pe care o ĭaŭ unele substanțe minerale (saŭ și neminerale) cînd trec din stare lichidă în solidă: cristale de cŭarț, de zahăr. Sticlă de cea maĭ bună calitate, foarte curată și limpede. Cristal de stîncă, cŭarț. – Vulg. cleștar (cu toate că Delv. Iosif Anghel ș.a. aŭ avut rău gust de a zice așa supt [!] pretext că așa zice poporu. În realitate, poporu nu știe de acest cuvînt). Biblia d. 1688 zice criștal, probabil după pol. orĭ după ung. kristály, de unde Ardeleniĭ zic criștal. Alte forme vulgare îs creștal și cliștar. substantiv neutru cristal

cristal n. 1. substanță asemenea sticlei, dar mai vârtoasă și mai străvezie: cristalul e un cvarț necolorat; 2. sticlă frumoasă, albă și limpede ca cristalul: pahar de cristal: 3. pl. forme simetrice ce iau unele corpuri, trecând dela starea lichidă șau gazoasă la cea solidă. substantiv neutru cristal

CRISTÁL, (1) cristaluri, (2) cristale s. n. 1. Sticlă de o fabricație specială, transparentă și perfect incoloră, cu însușirea de a refracta puternic lumina, întrebuințată pentru fabricarea lentilelor optice și a unor obiecte de lux. ♦ Obiect fabricat din cristal (1). 2. Substanță minerală solidă, omogenă, cu o structură internă regulată, care se prezintă sub forma unor poliedre. ◊ Compus: cristal-de-stâncă = varietate transparentă, incoloră, de cuarț, care se prezintă în cristale mari și care este folosită în industria optică, în radiotehnică, ca piatră semiprețioasă etc. 3. (În sintagma) Cristal lichid = fluid care prezintă anizotropia proprietăților, mai ales a celor optice, datorită orientării ordonate a moleculelor sale, folosit în sisteme de afișaj, la traductoare optice etc. – Din fr. cristal, lat. crystallus. substantiv neutru cristal

CRISTÁL, cristale și cristaluri, s. n. 1. Sticlă de calitate bună, transparentă și absolut incoloră, cu un luciu special și cu capacitatea de a refracta cu putere lumina, folosită pentru fabricarea lentilelor optice și a unor obiecte de lux. [Salonul] comunica prin porți de cristal cu alte două mici salonuri, unul mobilat în stil persian și celălalt în stil pompeian. ALECSANDRI, O. P. 140. ◊ (Poetic, evocînd transparența și puritatea) Ne desfătarăm ca doi fericiți... în undele albăstrii de cristal rece și curgător ale Bistriței. HOGAȘ, M. N. 63. Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul. CREANGĂ, A. 117. ♦ Obiect (mai ales vas) fabricat din cristal. Largi cristaluri, pline De vinuri și de vutce, topaze și rubine. ALECSANDRI, P. III 384. 2. Corp solid, omogen, avînd o structură internă regulată și o formă exterioară geometrică de poliedru. Tăcerea încordată a cristalului de sare în care a încremenit tăcerea mării și truda ocnașului. BARANGA, V. A. 28. 3. Compus: cristal-de-stîncă = varietate de cuarț, care se prezintă în cristale mari, incolore și transparente. substantiv neutru cristal

!cristál-de-stấncă (silice) s. n. substantiv neutru cristal-de-stâncă

criștál, V. cristal. temporar criștal

*cristál n., pl. e (lat. crystallum și crystallus, vgr. krýstallos, d. krýos, frig, ger, gheață [!], it. cristallo, fr. cristal; pol. krysztal. V. criolită, clondir). Formă simetrică pe care o ĭaŭ unele substanțe minerale (saŭ și neminerale) cînd trec din stare lichidă în solidă: cristale de cŭarț, de zahăr. Sticlă de cea maĭ bună calitate, foarte curată și limpede. Cristal de stîncă, cŭarț. – Vulg. cleștar (cu toate că Delv. Iosif Anghel ș.a. aŭ avut rău gust de a zice așa supt [!] pretext că așa zice poporu. În realitate, poporu nu știe de acest cuvînt). Biblia d. 1688 zice criștal, probabil după pol. orĭ după ung. kristály, de unde Ardeleniĭ zic criștal. Alte forme vulgare îs creștal și cliștar. temporar cristal

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cristal

cristal   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cristal cristalul
plural cristaluri cristalurile
genitiv-dativ singular cristal cristalului
plural cristale cristalurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z