reduceri si promotii 2018
Definitie crin - ce inseamna crin - Dex Online

crin definitie

CRIN, crini, s. m. 1. Plantă erbacee ornamentală din familia liliaceelor, cu flori albe strălucitoare, în formă de pâlnie și cu miros foarte puternic (Lilium candidum). ◊ Compuse: crin-de-pădure = plantă din familia liliaceelor, cu florile aplecate în jos, de culoare roșie-violetă cu pete purpurii (Lilium martagon); crin-de-toamnă = gen de plante decorative originare din Japonia, cu flori albe, liliachii sau albastre, care atârnă în mănunchi la vârful tulpinii (Hosta); crin-galben = a) plantă erbacee decorativă cu flori galbene deschis (Hemerocallis flava); b) plantă erbacee cu flori mari de culoare roșie-gălbuie, cultivată ca plantă ornamentală (Hemerocallis fulva). 2. Compus: crin-de-mare = (la pl.) clasă de echinoderme cu aspect de floare, care trăiesc fixate în zone abisale; crinoide; (și la sg.) animal din această clasă. – Din sl. krinŭ. substantiv masculin crin

-CRIN, -CRINÍE elem. „secreție, excreție”. (< fr. -crine, -crinie, cf. gr. krinein, a secreta) substantiv masculin crin

crin, crini s. m. (er.) vagin. substantiv masculin crin

crin s. m., pl. crini substantiv masculin crin

crin (-ni), s. m.1. Crin (Lilium candidum). – 2. Nume mai puțin comun al mai multor plante, mai mult sau mai puțin asemănătoare cu crinul; lămîiță (Philadelphus coronarius); larice (Larix sibirica); obligeană (Iris germanica). Gr. ϰρίνον (Murnu 16; Meyer 206), în parte prin intermediul sl. krinŭ (DAR), cf. bg., sb. krin, alb. krinë (Vasmer, Gr., 84). substantiv masculin crin

crin m. 1. plantă bulboasă cu flori mari albe și plăcut mirositoare (Lilium); 2. nume a diferite plante din familia liliaceelor sau analoge: crin-de-baltă (Butomus), crin-galben (Hemerocallis), crin vânăt (Gladiolus); 3. floarea crinului de o albeață strălucitoare. [Gr. bizantin KRÌNON]. substantiv masculin crin

crin m. (ngr. și vgr. krínon, vsl. krinŭ, sîrb. bg. rus. krin). O plantă erbacee bulboasă, tipu familiiĭ liliaceelor (lilium cándidum). Are niște florĭ marĭ albe cu șase (în realitate treĭ) petale cărnoase și c´un miros puternic foarte plăcut. Crin de baltă, roșățea. Crin roșu, zambac, aișor (lilium bulbiferum). Crin de pădure, cu florĭ purpuriĭ (lilium martagon). Alb ca crinu, foarte alb. – Sînt și alte speciĭ de crin: crin galben (hemerocallis), crin de toamnă (hosta), originar din Japonia. substantiv masculin crin

CRIN, crini, s. m. 1. Plantă erbacee ornamentală din familia liliaceelor, cu flori albe strălucitoare, în formă de pâlnie și cu miros foarte puternic (Lilium candidum). ◊ Compuse: crin-de-pădure = plantă din familia liliaceelor, cu florile aplecate în jos, de culoare roșie-violetă cu pete purpurii (Lilium martagon); crin-de-toamnă = gen de plante decorative originare din Japonia, cu flori albe, liliachii sau albastre, care atârnă în mănunchi la vârful tulpinii (Hosta); crin-galben = a) plantă erbacee decorativă cu florile galbene-deschis (Hemerocallis flava); b) plantă erbacee cu flori mari de culoare roșie-gălbuie, cultivată ca plantă ornamentală (Hemerocallis fulva). 2. Compus: crin-de-mare = (la pl.) clasă de echinoderme cu aspect de floare, care trăiesc fixate în zone abisale; (și la sg.) animal din această clasă; crinoide. – Din sl. krinŭ. substantiv masculin crin

CRIN, crini, s. m. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori mari de o albeață strălucitoare și cu miros puternic (Lilium candidum); floarea acestei plante. Se pleacă amețită între florile umede, aspiră parfumul otrăvit al crinilor care atîrnă plecați într-o parte, ca- niște măiestre cupe de argint. SADOVEANU, O. III 176. În straturi florile-s trudite; un crin din cînd în cînd se-ndoaie Și lung privește-n sus să vadă: nu se purcede-un nor de ploaie? ANGHEL, Î. G. 21. Din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroaie de mărgăritare apoase pe o față mai albă ca argintul crinului. EMINESCU, N. 4. Privește pe cîmpie aceste mii de flori, Acești crini nalți și mîndri, aceste viorele. NEGRUZZI, S. II 278. substantiv masculin crin

!crin-gálben (plantă) s. m., pl. crini-gálbeni substantiv masculin crin-galben

crin-de-máre (animal) s. m., pl. crini-de-máre substantiv masculin crin-de-mare

a-i mirosi crinul (unei femei) expr. (er.d. bărbați) a practica cuniliția. substantiv masculin aimirosicrinul

a-i stropi crinul (unei femei) expr. (er.d. bărbați) a ejacula, a juisa pe părul pubian al partenerei de sex. substantiv masculin aistropicrinul

!crin-de-pădúre (plantă) s. m., pl. crini-de-pădúre substantiv masculin crin-de-pădure

!crin-de-toámnă (plantă) s. m., pl. crini-de-toámnă substantiv masculin crin-de-toamnă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului crin

crin   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crin crinul
plural crini crinii
genitiv-dativ singular crin crinului
plural crini crinilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z