cricí (-césc, -ít), vb. – 1. A aviza, a dispune. – 2. A însărcina, a recomanda. Sb. kričati „a avertiza” (Scriban, Arhiva, 1912; DAR). În Banat și Olt. verb tranzitivcrici
cricésc v. tr. (vsl. sîrb. rut. kričati, a striga. V. crîcnesc). Olt. Spun, anunț. verb tranzitivcricesc
crici verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)crici | cricire | cricit | cricind | singular | plural | ||
cricind | criciți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | cricesc | (să)cricesc | criceam | cricii | cricisem | |
a II-a (tu) | cricești | (să)cricești | criceai | criciși | criciseși | ||
a III-a (el, ea) | cricește | (să)criceai | cricea | crici | cricise | ||
plural | I (noi) | cricim | (să)cricim | criceam | cricirăm | criciserăm | |
a II-a (voi) | criciți | (să)criciți | criceați | cricirăți | criciserăți | ||
a III-a (ei, ele) | cricesc | (să)cricească | criceau | criciră | criciseră |