creton definitie

CRETÓN, cretoane, s. n. Țesătură imprimată, plină, rezistentă și deasă, fabricată mai ales din in sau din cânepă și folosită pentru huse de mobilă, draperii etc. – Din fr. cretonne. substantiv neutrucreton

CRETÓN s.n. Țesătură imprimată din fire de in sau de bumbac. [< fr. cretonne, cf. Creton – sat în Normandia]. substantiv neutrucreton

CRETÓN s. n. țesătură imprimată din fire de in sau de bumbac pentru huse de mobilă, draperii etc. (< fr. crétonne) substantiv neutrucreton

*cretón n., pl. oane și urĭ (fr. cretonne, de la Creton, un sat din Normandia). Un fel de pînză groasă cu desemne [!] care se întrebuințează la făcut perdele.la îmbrăcat mobilele ș. a. substantiv neutrucreton

cretón s. n., (sorturi) pl. cretoáne substantiv neutrucreton

creton n. pânză foarte trainică a cării bătătură e de cânepă și urzeala de in. substantiv neutrucreton

CRETÓN, (2) cretoane, s. n. 1. Țesătură imprimată, plină, rezistentă și deasă, fabricată mai ales din in sau din cânepă și folosită pentru huse de mobilă, draperii etc. 2. (La pl.) Sorturi de creton (1). – Din fr. cretonne. substantiv neutrucreton

CRETÓN s. n. Țesătură înflorată, tare și deasă, făcută mai ales din in sau din cînepă. Perdea de creton. Creton pentru mobile. substantiv neutrucreton