CRETÁN, -Ă, cretáni, -e, subst., adj. I. 1. S. m. și f. Locuitor din Creta. 2. Adj. Care aparține cretanilor (1) sau Cretei, privitor la cretani sau la Creta. II. S. f. Dialect dorian din Creta antică. (din n. pr. Creta + suf. -an; cf. fr. crétois, it. cretese) [def. și TLF – folosit în corpul DEX] adjectivcretan
CRETÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Creta. ◊ (s. f.) limbă vorbită în Creta antică. (după fr. crétois) adjectivcretan
cretán adj. m., s. m., pl. cretáni; adj. f., s. f. cretánă, pl. cretáne adjectivcretan
CRETÁN, -Ă, cretani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Creta. 2. Adj. Care aparține Cretei sau cretanilor (1), privitor la Creta sau la cretani. adjectivcretan
cretan adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | cretan | cretanul | cretană | cretana |
plural | cretani | cretanii | cretane | cretanele | |
genitiv-dativ | singular | cretan | cretanului | cretane | cretanei |
plural | cretani | cretanilor | cretane | cretanelor |