crestătură definitie

CRESTĂTÚRĂ, crestături, s. f. 1. Semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură. 2. (La pl.) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc. – Cresta + suf. -ătură. substantiv feminin crestătură

crestătúră f., pl. ĭ. Rezultatu crestăriĭ, ca semnele făcute pe răboj ș. a. substantiv feminin crestătură

crestătúră s. f., g.-d. art. crestătúrii; pl. crestătúri substantiv feminin crestătură

crestătură f. efectul crestării:. 1 tăietură lunguiață; 2. urma sau semnul crestat: țăranii însemnează numerele cu crestături pe un lemn. substantiv feminin crestătură

CRESTĂTÚRĂ, crestături, s. f. 1. Semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură. 2. (La pl.) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc. – Cresta + suf. -ătură. substantiv feminin crestătură

CRESTĂTÚRĂ, crestături, s. f. Semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură, incizie. îți plăcea să ronțăi ca un șoarece coaja [de pîine] bine rumenită, cu crestături. PAS, Z. I 139. Dintr-o crestătură... cursese sîngele și peste rană lipise o foiță de țigară. C. PETRESCU, Î. II 171. Înfipt în meșter-grindă, iată-l Răvașul turmelor de oi; Șiragul lui de crestături Se uit-atît de trist la noi. GOGA, P. 20. Cînd e să te biruie dragostea... să te tai și să presari sare pe cres­tături... tot degeaba. DELAVRANCEA, S. 23. La răbuș trage o crestătură și asta vrea să zică o zi de lucru. SLAVICI, O. I 74. substantiv feminin crestătură

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului crestătură

crestătură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crestătu crestătura
plural crestături crestăturile
genitiv-dativ singular crestături crestăturii
plural crestături crestăturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z