CREPÓN, crepoane, s. n. Țesătură de fire răsucite în așa fel încât să se obțină încrețituri neregulate și bobițe în relief. – Din fr. crépon. substantiv neutrucrepon
crepón s. n., (sorturi) pl. crepoáne substantiv neutrucrepon
crepon n. crep des. substantiv neutrucrepon
CREPÓN, (2) crepoane, s. n. 1. Țesătură din fire răsucite în așa fel încât să se obțină încrețituri neregulate și bobițe în relief. 2. (La pl.) Sorturi de crepon (1). – Din fr. crépon. substantiv neutrucrepon
crepon substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | crepon | creponul |
plural | crepoane | crepoanele | |
genitiv-dativ | singular | crepon | creponului |
plural | crepoane | crepoanelor |