reduceri si promotii 2018
Definitie cremene - ce inseamna cremene - Dex Online

cremene definitie

crémene (crémeni), s. f. – Varietate de rocă silicioasă, silex. Sl. kremy (gen. kremene), sau bg., sb., rus. kremen (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 81). – Der. cremenos, adj. (dur ca și cremenea); cremenar (var. creminar), s. n. (pungă pentru cremene); încremeni, vb. (a pietrifica, a transforma în piatră; a uimi, a năuci, a zăpăci); încremenitor, adj. (uimitor, năucitor, uluitor); încremeneală, s. f. (stupefacție; imobilitate). substantiv feminin cremene

crémene f. (vsl. kremy, gen. krémene, bg. krèmenĭ, rus. kreménĭ). O peatră [!] foarte dură (silice) care face să sară scînteĭ din amnar cînd o loveștĭ. Satu luĭ Cremene saŭ al luĭ Hólbură (nume propriĭ), sat de zgîrcițĭ orĭ de hoțĭ. substantiv feminin cremene

crémene s. f., g.-d. art. crémenii substantiv feminin cremene

*Crémene (personaj) s. propriu m. substantiv feminin cremene

cremene m. 1. piatră vârtoasă care, lovită cu amnarul, dă scântei: cât ai da în cremene, într’o clipă; 2. piatra ce se pune în cocoșul puștii. [Slav. KREMENE]. substantiv feminin cremene

Cremene m. Mold. personaj fictiv: satul (târgul) lui Cremene, unde fiecare e stăpân: ian o țară de jac, satul lui Cremene, fără câini și fâră jitari AL. V. Holbură. substantiv feminin cremene

CRÉMENE s. f. 1. Varietate de rocă sedimentară silicioasă, alcătuită din calcedonie, opal și cuarț, care are proprietatea să producă scântei atunci când este lovită cu obiecte de oțel. 2. Bucățică de cremene (1) folosită la scăpărat cu amnarul sau, la armele vechi, pentru aprinderea prafului de pușcă. ◊ Expr. Cât ai da în cremene = într-o clipă. – Din bg. kremeni. substantiv feminin cremene

CRÉMENE, (rar) cremeni, s. f. 1. Varietate de piatră tare care se găsește în scoarța pămîntului și care are proprietatea ca, lovită cu amnarul, să producă seîntei. Caii alergau cu gîturile întinse spre zările din ce în ce mai limpezi și mai drepte, cremenile drumurilor scăpărau sub copite. SADOVEANU, O. I 130. Copacii păreau niște stîlpi de cremene. SANDU-ALDEA, U. P. 65. Cum aruncă inelul, se făcu un zid de cremene pînă la cer. ISPIRESCU, L. 25. Cu capul pe un bolovan de cremene, plînse într-o scaldă de aur, așăzată lîngă ea, lacrimi curate ca diamantul. EMINESCU, N. 27. ◊ Fig. Hai, Anică, să mîncăm, s-a face mămăliga cremene. CONTEMPORANUL, IV 392. 2. Bucățică de cremene folosită la scăpărat cu amnarul. Prinse a scoate din vinele mute și negre ale unei cremene răci un izvor de scîntei luminoase. HOGAȘ, M. N. 115. Mai scoase Și o cremene lucioasă; Scapără, focul aprinse. ȘEZ. IV 131. ♦ Expr. Cît ai da în cremene, arată un interval de timp foarte scurt, un moment, o clipă. Nu se dezlipea de lîngă dînsul, nici cît ai da în cremene. ISPIRESCU, L. 249. ♦ Bucățică de cremene (1) care se punea la armele vechi și care, lovită de cocoș, producea scîntei și aprindea praful de pușcă. Mîna pe durdă punea... Cremenea că-i potrivea. TEODORESCU, P. P. 605. substantiv feminin cremene

amnar și cremene expr. (er.) bărbat și femeie, cuplu erotic heterosexual substantiv feminin amnarșicremene

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cremene

cremene   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cremene cremenea
plural cremeni cremenile
genitiv-dativ singular cremeni cremenii
plural cremeni cremenilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z