creion definitie

CREIÓN s.n. 1. Obiect prismatic sau cilindric, având la mijloc o mină de grafit sau din alt material, cu care se scrie sau se desenează. 2. Preparat cosmetic sau farmaceutic folosit la machiaj etc. [Pron. cre-ion. / < fr. crayon]. substantiv neutrucreion

creión (creioáne), s. n. – Ustensilă pentru scris. Fr. crayon. – Der. creiona, vb., din fr. crayonner. substantiv neutrucreion

CREIÓN s. n. 1. bastonaș de lemn având la mijloc o mină neagră sau colorată pentru scris sau desenat. 2. schiță a unui desen executată în creion (1); eboșă (a unui tablou, a unei poezii). 3. ustensilă asemănătoare cu creionul (1), baton având diferite întrebuințări. ♦ ~ luminos = dispozitiv electronic pentru introducerea datelor și informațiilor în minicalculatoare. 4. (fig.) ușurință de a scrie, de a desena, de a compune. (< fr. crayon) substantiv neutrucreion

creión s. n., pl. creioáne substantiv neutrucreion

CREIÓN, creioane, s. n. 1. Ustensilă pentru scris sau desenat, constituită dintr-o mină neagră sau colorată, protejată de un înveliș de obicei din lemn; bețișor făcut din argilă combinată cu diferite substanțe, cu care se poate desena în diferite culori. 2. Desen realizat în creion (1). 3. Fig. Mod de a scrie, de a compune; ușurința de a scrie, de a compune ceva (valoros). 4. Obiect în formă de creion (1) preparat din substanțe cosmetice, folosit ca fard. 5. (În sintagma) Creion luminos = dispozitiv electronic folosit pentru introducerea datelor și informațiilor în minicalculatoare. – Din fr. crayon. substantiv neutrucreion

creion, creioane s. n. 1. țigară. 2. (intl.) broască italienească de ușă. substantiv neutrucreion

*creĭón n., pl. ĭoáne (fr. crayon, d. craie, cretă). Vărguță de grafit, orĭ de altă substanță minerală pusă într´un bețișor de lemn ca să scriĭ orĭ să desemnezĭ [!]. – Pop. plumb. În vest plaĭvaz. substantiv neutrucreĭon

creion n. bastonaș de cărbune mineral sau pastă uscată închisă într’un bețișor de lemn spre a scrie sau desena (=fr. crayon). substantiv neutrucreion

CREIÓN, creioane, s. n. 1. Ustensilă pentru scris sau desenat, constituită dintr-o mină neagră sau colorată, protejată de un înveliș de obicei din lemn; bețișor făcut din argilă combinată cu diferite substanțe, cu care se poate desena în diferite culori. 2. Desen realizat în creion (1). 3. Fig. Mod de a scrie, de a compune; ușurința de a scrie, de a compune ceva (valoros). 4. Obiect în formă de creion (1) preparat din substanțe cosmetice, folosit ca fard. 5. (În sintagma) Creion luminos = dispozitiv electronic folosit pentru introducerea datelor și informațiilor în minicalculatoare. Din fr. crayon. substantiv neutrucreion

CREIÓN, creioane, s. n. 1. Bețișor de lemn sau de metal în care se află o mină neagră sau colorată și care se folosește la scris sau la desenat; bețișor făcut din argilă combinată cu diferite substanțe, cu care se poate desena în diferite culori. Apucînd un creion colorat și începînd să deseneze pe sugativa mapei de scris. C. PETRESCU, V. 147. Dionis făcea c-un creion un calcul matematic. EMINESCU, N. 35. 2. Mic preparat din substanțe cosmetice sau farma­ceutice folosit ca suliman sau ca medicament. Creion de sprîncene. substantiv neutrucreion