CREDULITÁTE s. f. Însușirea de a fi credul, tendința de a crede orice cu ușurință, fără a cerceta mai de aproape. – Din fr. crédulité, lat. credulitas, -atis. substantiv feminincredulitate
CREDULITÁTE s.f. Însușirea de a fi credul, ușurința de a crede lucruri lipsite de temei. [Cf. fr. crédulité, lat. credulitas]. substantiv feminincredulitate
CREDULITÁTE s. f. însușirea de a fi credul, ușurința de a crede lucruri lipsite de temei. (< fr. crédulité, lat. credulitas) substantiv feminincredulitate
*credulitáte f. (lat. credúlitas, -átis). Defectu de a fi crédul. substantiv feminincredulitate
credulitáte s. f., g.-d. art. credulitắții substantiv feminincredulitate
credulitate f. dispozițiune de a crede prea ușor lucruri lipsite de temeiu. substantiv feminincredulitate
CREDULITÁTE s. f. Însușirea de a fi credul, tendința de a crede orice cu ușurință, fără a cerceta mai de aproape. – Din fr. crédulité, lat. credulitas, -atis. substantiv feminincredulitate
CREDULITÁTE s. f. Însușirea de a fi credul, tendința de a crede orice cu ușurință, fără a cerceta mai de aproape. substantiv feminincredulitate
credulitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | credulitate | credulitatea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | credulități | credulității |
plural | — | — |