credent definitie
CREDÉNȚ, credențuri, s. n. (Reg.) Bufet. – Din germ. Kredenz. substantiv neutru credenț
credénț, s.n. – v. chedrénț. substantiv neutru credenț
CREDÉNȚ, credențuri, s. n. (Reg.) Bufet. – Din germ. Kredenz. substantiv neutru credenț
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului credent
| credent substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | credent | credentul |
| plural | credenți | credenții | |
| genitiv-dativ | singular | credent | credentului |
| plural | credenți | credenților | |