credent definitie

CREDÉNȚ, credențuri, s. n. (Reg.) Bufet. – Din germ. Kredenz. substantiv neutru credenț

credénț, s.n. – v. chedrénț. substantiv neutru credenț

CREDÉNȚ, credențuri, s. n. (Reg.) Bufet. – Din germ. Kredenz. substantiv neutru credenț

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului credent

credent   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular credent credentul
plural credenți credenții
genitiv-dativ singular credent credentului
plural credenți credenților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z