credenț definitie

CREDÉNȚ, credențuri, s. n. (Reg.) Bufet. – Din germ. Kredenz. substantiv neutru credenț

credénț, s.n. – v. chedrénț. substantiv neutru credenț

CREDÉNȚ, credențuri, s. n. (Reg.) Bufet. – Din germ. Kredenz. substantiv neutru credenț

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului credenț

credenț   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crede credențul
plural credențuri credențurile
genitiv-dativ singular crede credențului
plural credențuri credențurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z