creț definitie

CREȚ, CREÁȚĂ, (I) creți, -e, adj., (II 1) creți, s. m. (II 4) crețe, s. f.. (II, 2,3) crețuri, s. n. I. 1. Adj. (Despre păr, blană, lână etc.) Răsucit în inele; cârlionț, buclat. 2. Adj. Cu ridicături și adâncituri; cutat, încrețit; zbârcit, ridat. II. 1. S. m. Păr creț sau încrețit; buclă, cârlionțat. 2. S. n. Încrețitură la o țesătură sau la un obiect confecționat; cută, fald. 3. S. n. Încrețitură a pielii; zbârcitură, rid, cută. 4. S. f. Soi de viță de vie cu struguri verzi-gălbui, din care se obțin vinuri de masă. – Et. nec. adjectiv creț

creț (-eáță), adj. – Cîrlionțat, buclat, încrețit. – 2. Cutat, încrețit, zbîrcit. Origine necunoscută, dar probabil sl. Este greu de separat acest cuvînt de cîrcel, care pare a fi același cuvînt, cu suf. -el, în legătură deci cu sl. krŭčiti, „a răsuci”, cf. pol. kręty „creț”, slov. kèrč, ceh. krč „cîrcel, crampă” (Cihac, II, 41; Weigand, BA, III, 107). Totuși, sb., bg. krečav „creț” pare a proveni din rom. (Capidan, Raporturile, 229; cf. Byhan 316; Candrea, Elementele, 407). Celelalte ipoteze nu conving: din gr. ϰρίϰιον (Philippide, Un specialist; Iordan, Dift., 74); din lat. *cirricius, der. de la cirrus (Densusianu, GS, I, 164); din germ. med. Kreiz „cerc” (Giuglea, Dacor., II, 394); de la un lat. *cricius, deformație a gr. ϰίρϰος „cerc” (DAR); din lat. *crepitus (Giuglea, LL, II, 32). Der. creț, s. n. (cîrlionțat, buclă; zbîrcitură; denivelare de teren; pălărie a anumitor ciuperci; Arg., cur); crăț, s. m. (șorț); crețos (var. crețuliu), adj. (buclat, ondulat); crețesc, adj. (varietate de mere); crețar, s. m. (Arg., homosexual); crețișor, s. n. (fir de bumbac; plantă, Alchemilla vulgaris; ciupercă, Clavaria coralloides); crețușcă, s. f. (plantă, Spiraea ulmaria); încreți, vb. (a îndoi; a face încrețituri, pliuri; a bucla; a zbîrci; a se încrunta; rar, a înfiora); (în)crețeală, s. f. (încrețitură, pliu); încrețitură, s. f. (pliu, îndoitură, zbîrcitură, cută); descreți, vb. (a desface crețurile, a netezi). adjectiv creț

creț1 adj. m., pl. creți; f. creáță, pl. créțe adjectiv creț

creț2 (cârlionț) (rar) s. m., pl. creți adjectiv creț

!creț3 (cută, fald) s. n., pl. créțuri adjectiv creț

creț, creáță adj., pl. f. ețe (cp. cu lat. crĭspus, creț. D. rom. vine sîrb. hrecav). Cu micĭ undulațiunĭ [!], zgîrcit orĭ zbîrcit: păr creț, pele [!] creață. S. n., pl. urĭ. Încrețitură: crețuturile păruluĭ, frunțiĭ, haĭneĭ. Tort de bumbac. A-țĭ face gura în creț, a face nasu zbîrcĭog, a te formaliza, a te indigna (Ion Adam, într´o nuvelă din ziaru Minerva, 26 April 1911, 4, 5). adjectiv creț

creț, creață, adj. – 1. Cârlionțat, buclat. Creț, Crețu, poreclă frecventă în Maramureș. 2. Încrețit, zbârcit. 3. În expr. apă creață = apă amestecată cu sânge. – Termen autohton (Russu 1981, Brâncuși 1983). adjectiv creț

creț4 (zbârcitură, rid) s. n., pl. créțuri adjectiv creț

creț a. 1. cu părul întortochiat sau inelat; 2. buclat. [Origină necunoscută]. ║ n. 1. îndoitură: crețurile rochii; 2. buclă: părul său de aur ’n crețuri lungi se lasă AL. adjectiv creț

CREȚ, CREÁȚĂ, (I) creți, -e, adj., (II 1) creți, s. m., (II 4) crețe, s. f., (II 2, 3) crețuri, s. n. I. 1. Adj. (Despre păr, blană, lână etc.) Răsucit în inele; cârlionț, buclat. 2. Adj. Cu ridicături și adâncituri; cutat, încrețit; zbârcit, ridat. II. 1. S. m. (Rar) Păr creț (1) sau încrețit; buclă, cârlionț. 2. S. n. Încrețitură la o țesătură sau la un obiect confecționat; cută, fald. 3. S. n. Încrețitură a pielii; zbârcitură, rid, cută. 4. S. f. Soi de viță-de-vie cu struguri verzi-gălbui, din care se obțin vinuri de masă. – Et. nec. adjectiv creț

CREȚ1, crețuri, s. n. (2 și) creți, s. m. 1. Buclă, cîrlionț; păr creț sau încrețit. Părul lins, cu unde albăs­trui, îl poartă-n tîmple... obicei adus de pe obîrșia Ialomiței, unde nu se știa de crețuri și colțișori. DELA­VRANCEA, S. 9. Părul său de aur în crețuri lungi se lasă. ALECSANDRI, P. A. 165. 2. Încrețitură la o țesătură sau la un obiect confec­ționat; cută, fald. Ea părea că aduce în creții rochiei ei de mătase ceva din... cochetăria balurilor la care fusese. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. Fereastra se deschise-ncet, perdeaua se dete într-o parte și dintre creții ei apăru, frumos și palid, capul blond al unui înger. EMINESCU, N. 63. Acea mîndră și sprintenă fecioară de marmură, care s-avîntă, ageră și ușoară, sub crețurile dese ale tunicii ei spartane. ODOBESCU, S. III 55. 3. Încrețitură a pielei; zbîrcitură. O femeie slabă, cu fața plină de crețuri, intră în casă. SANDU-ALDEA,N. 227.- Pl. și: (3) crețe (GOGA, C. P. 8). adjectiv creț

CREȚ2, CREÁȚĂ, creți, -e, adj. 1. (Despre păr) Răsucit în inele, cîrlionțat, buclat. Ieși Zamfira-n mers isteț, Frumoasă ca un gînd răzleț, Cu trupul nalt, cu părul creț, Cu pas ușor. COȘBUC, P. I 56. Un tînăr... frumușel, cu părul blond, scurt și creț, se apropie de Dan. VLAHUȚĂ, O. A. 38. Flăcău de munte... cu plete crețe. CREANGĂ, A. 85. 2. (Despre blană, lină sau obiecte confecționate din aceste materiale) Cu fir răsucit, cîrlionțat. Cușmă creață de miel. ȘEZ. I 10. Nouă ciobani Și vătaful zece, Toți cu căciuli crețe De pui de mistrețe. TEODORESCU, P. P. 76. Covor cu perii creți. ALECSANDRI, P. P. 77.Cu ridicături și adîncituri sau cute; încrețit. Vîntule, tu încotro te vei duce s-alini Durerea rănilor și jarul frunților crețe? BENIUC, V. 75. Munți... tufoși și creți ca freza unei marchize din veacul XIV. NEGRUZZI, S. I 195. Cît o ninge ș-o brumează, Ea [frunza] e tot mîndră și creață. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 21. ◊ Fig. Valuri străvezii de aburi sclipitori se rădicau în unde crețe. HOGAȘ, M. N. 172. Pe cer alunecă nori creți. MACEDONSKI, O. I 59. ◊ (Adverbial) În cămașă și cu ițărașii strînși creț pe pulpă. C. PETRESCU, R. DR. 62. adjectiv creț

creața s. f. sf. (aricol hot.) vulvă. adjectiv creața

bătrânețe, coaie crețe, prov. (vulg.) parafrază a proverbului „bătrânețe, haine grele”, referitoare la tribulațiile senectuții. adjectiv bătrânețe

!ízmă-creáță s. f., g.-d. art. ízmei-créțe adjectiv izmă-creață

iárbă-creáță (plantă) s. f., g.-d. art. iérbii-créțe adjectiv iarbă-creață

!salátă-creáță (plantă) s. f., g.-d. art. salátei-créțe; pl. saláte-créțe adjectiv salată-creață

a se arde în bulan / în creț / în semering expr. (d. bărbați) a avea relații homosexuale adjectiv aseardeînbulan

a avea idei crețe expr. (adol.) a avea intenții irealizabile sau inacceptabile de către cei din anturaj adjectiv aaveaideicrețe

creț, crețuri s. n. (vulg.) anus. substantiv neutru creț

creț, creáță adj., pl. f. ețe (cp. cu lat. crĭspus, creț. D. rom. vine sîrb. hrecav). Cu micĭ undulațiunĭ [!], zgîrcit orĭ zbîrcit: păr creț, pele [!] creață. S. n., pl. urĭ. Încrețitură: crețuturile păruluĭ, frunțiĭ, haĭneĭ. Tort de bumbac. A-țĭ face gura în creț, a face nasu zbîrcĭog, a te formaliza, a te indigna (Ion Adam, într´o nuvelă din ziaru Minerva, 26 April 1911, 4, 5). substantiv neutru creț

CREȚ, CREÁȚĂ, (I) creți, -e, adj., (II 1) creți, s. m. (II 4) crețe, s. f.. (II, 2,3) crețuri, s. n. I. 1. Adj. (Despre păr, blană, lână etc.) Răsucit în inele; cârlionț, buclat. 2. Adj. Cu ridicături și adâncituri; cutat, încrețit; zbârcit, ridat. II. 1. S. m. Păr creț sau încrețit; buclă, cârlionțat. 2. S. n. Încrețitură la o țesătură sau la un obiect confecționat; cută, fald. 3. S. n. Încrețitură a pielii; zbârcitură, rid, cută. 4. S. f. Soi de viță de vie cu struguri verzi-gălbui, din care se obțin vinuri de masă. – Et. nec. substantiv neutru creț

CREȚ, CREÁȚĂ, (I) creți, -e, adj., (II 1) creți, s. m., (II 4) crețe, s. f., (II 2, 3) crețuri, s. n. I. 1. Adj. (Despre păr, blană, lână etc.) Răsucit în inele; cârlionț, buclat. 2. Adj. Cu ridicături și adâncituri; cutat, încrețit; zbârcit, ridat. II. 1. S. m. (Rar) Păr creț (1) sau încrețit; buclă, cârlionț. 2. S. n. Încrețitură la o țesătură sau la un obiect confecționat; cută, fald. 3. S. n. Încrețitură a pielii; zbârcitură, rid, cută. 4. S. f. Soi de viță-de-vie cu struguri verzi-gălbui, din care se obțin vinuri de masă. – Et. nec. substantiv neutru creț

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului creț

creț   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular creț crețul
plural creți creții
genitiv-dativ singular creț crețului
plural creți creților
creț   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular creț crețul creață creața
plural creți creții crețe crețele
genitiv-dativ singular creț crețului crețe creței
plural creți creților crețe crețelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z