reduceri si promotii 2018
Definitie creștin - ce inseamna creștin - Dex Online

creștin definitie

CREȘTÍN, -Ă, creștini, -e, s. m. și f. 1. Adept al creștinismului. ◊ (Adjectival) De creștinism, al crești­nismului. Religie creștină. 2. Bărbat (mai rar femeie); om, individ. Nu, altfel trebuia să facem, uite, cum ziceau creștinii ăia din gară, meseriașii ăia, că ei știu mai bine rosturile. DUMITRIU, F. 134. Învățătura, puțină și neisprăvită... dar mai presus de a celorlalți creștini din sat îi luminase altfel mintea. C. PETRESCU, R. DR. 23. Pînă la asfințitul soarelui, ajungem la gura Bicazului. Acolo poposim la un creștin, om de treabă. SADOVEANU, B. 115. adjectiv creștin

creștín (creștínă), adj.1. Care aparține creștinismului, privitor la creștinism. – 2. (S. m.) Om cumsecade, om bun. – Mr., megl. creștin. Lat. christianus (Pușcariu 415; Candrea-Dens., 409; REW 1888: DAR). Pentru al doilea sens, cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 165; Iordan, BF, VI, 150; și observațiile prea puțin pertinente ale lui E. Speidel, BL, IX, 25, care atribuie această accepție unei influențe rusești. După P. Labriolle, Christianus, în Bull. Du Cange, V (1929-30), p. 69-88, este cuvînt rar în primele secole, care apare numai de trei ori în Noul Testament, și a cărui pronunțare pop. a fost chrestianus. Candrea-Dens. explică evoluția anormală (normal ar fi trebuit să se dea *creșin) prin data sa tîrzie; dar se datorează mai curînd conservatorismului natural al cuvîntului. Este cuvînt folosit general (ALR, I, 214). Cf. dubletul înv. hristian, s. m. (‹ χριστιανός). Der. necreștin, adj. (necredincios, păgîn); necreștinesc, adj. (păgîn); creștinește, adv. (ca un creștin); creștina (var. încreștina, creștini), vb. (a se face creștin, a se boteza); necreștinat, adj. (care nu este botezat); creștinism, s. n. (ansamblul religiilor bazate pe învățăturile lui Cristos), formație neol.; creștinăție, s. f. (înv., creștinătate); creștinătate, s. f. (totalitatea creștinilor, lumea creștină), care se consideră reprezentant al lat. christianitas (Candrea-Dens., 410; DAR), dar care mai probabil este un der. intern (Cf. Graur, BL, II, 18). adjectiv creștin

creștín, -ă s. (lat. christianus, d. Christus, Hristos; it. sp. cristiano, pv. crestian, fr. chrétien, crétin, pg. christáo. V. cretin și crestez). Adorator al luĭ Hristos: un creștin, un filosof creștinesc. Fam. Om, măĭ creștine, fa creștino. Fig. Omenos, blînd: da fiĭ și tu maĭ creștin, măĭ! – Ca adj. în colo [!] numaĭ creștinesc, ca și păgînesc. – În Ps. Șch. și hristosean, -ncă. adjectiv creștin

creștín adj. m., s. m., pl. creștíni; adj. f., s. f. creștínă, pl. creștíne adjectiv creștin

creștin a. și m. 1. care e botezat și profesează religiunea creștină: popoarele creștine; 2. ce ține de creștinism: religiune creștină; 3. pop. om în genere (ca ființă morală), om mai ales bun: nu mai umbra spinului la ușa creștinului EM.; 4. pop. Român, ca membru al bisericii ortodoxe (naționalitatea identificată cu religiunea.) [Lat. CRISTIANUS]. adjectiv creștin

CREȘTÍN, -Ă, creștini, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. Care aparține creștinismului, privitor la creștinism. II. S. m. și f. 1. Persoană care a primit botezul și crede în Isus Hristos. 2. (Pop.) Persoană, om, individ. – Lat. christianus. adjectiv creștin

creștinésc, -eáscă adj. De creștin: legea, morala creștinească (nu creștină). Fig. Uman, bun: purtare creștinească. Clar, limpede: limbă creștinească. adjectiv creștinesc

*democrát-creștín (-mo-crat-) adj. m., s. m., pl. democrát-creștíni; adj. f., s. f. democrát-creștínă, pl. democrát-creștíne adjectiv democrat-creștin

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului creștin

creștin   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular creștin creștinul crești creștina
plural creștini creștinii creștine creștinele
genitiv-dativ singular creștin creștinului creștine creștinei
plural creștini creștinilor creștine creștinelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z