reduceri si promotii 2018
Definitie cravată - ce inseamna cravată - Dex Online

cravată definitie

a face (pe cineva) nod de cravată expr. a bate (pe cineva) foarte rău. substantiv feminin aface

CRAVÁTĂ, cravate, s. f. Accesoriu al îmbrăcămintei (bărbătești), constând dintr-o fâșie îngustă de stofă, de mătase etc. care se înnoadă la gât și ale cărei capete sunt de obicei lăsate să atârne pe piept. ◊ (Ieșit din uz) Cravată roșie (sau de pionier) = bucată de țesătură de culoare roșie, de formă triunghiulară pe care o purtau la gât pionierii. – Din fr. cravate. substantiv feminin cravată

CRAVÁTĂ s.f. Bucată de mătase, de stofă etc. care se poartă înnodată la gât, mai ales de către bărbați. ◊ (În trecut) Cravată roșie (de pionier) = basma roșie, triunghiulară, purtată la gât de pionieri. [Pl. -te. / < fr. cravate, cf. it. cravatta]. substantiv feminin cravată

cravátă (craváte), s. f. – Accesoriu de îmbrăcăminte bărbătească, legătură la gît. – Mr. cravată. Fr. cravate, it. cravatta; în mr., din it. prin intermediul ngr. ϰραβάτα. substantiv feminin cravată

cravátă s. f., g.-d. art. cravátei; pl. craváte substantiv feminin cravată

cravată f. bucată de stofă ce se pune în jurul gâtului și se înnoadă pe dinainte (= fr. cravate). substantiv feminin cravată

CRAVÁTĂ s. f. 1. bucată de mătase, de stofă etc. care se poartă înnodată la gât, mai ales de către bărbați. 2. (mar.) parâmă suplimentară cu care se reține ancora. (< fr. cravate) substantiv feminin cravată

*cravátă f., pl. e (fr. cravate, d. Croat care în limba luĭ se numește Hrvat. Supt [!] vechea monarhie franceză eraŭ niște regimente de cavalerie ușoară compuse maĭ mult din Croațĭ, care purtaŭ un fel de cravată). Bucată de stofă care se leagă ca ornament în prejuru gîtuluĭ. V. baĭder. substantiv feminin cravată

CRAVÁTĂ, cravate, s. f. Accesoriu al îmbrăcămintei (bărbătești), constând dintr-o fâșie îngustă de stofă, de mătase etc. care se înnoadă la gât și ale cărei capete sunt de obicei lăsate să atârne pe piept. ◊ (Ieșit din uz) Cravată roșie (sau de pionier) = bucată de țesătură de culoare roșie, de formă triunghiulară pe care o purtau la gât pionierii. – Din fr. cravate. substantiv feminin cravată

CRAVÁTĂ, cravate, s. f. Accesoriu al îmbrăcămintei, constînd dintr-o fîșie îngustă de stofă sau de mătase, care se poartă înnodată la gît (mai ales de către bărbați) și ale cărei capete sînt de obicei lăsate să atîrne pe piept. Își pipăi cravata și și-o îndreptă. VLAHUȚĂ, O. A. III 119. Vin’ de-ți pune fracul și cravata albă. ALECSANDRI, T. I 280. ◊ Cravată roșie (sau de pionier) = basma de formă triunghiulară și de culoare roșie, pe care o poartă pio­nierii la gît, cu unul din colțurile triunghiului atîrnînd pe spate. – Pl. și: crăvăți (C. PETRESCU, C. V. 52). substantiv feminin cravată

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cravată

cravată   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crava cravata
plural cravate cravatele
genitiv-dativ singular cravate cravatei
plural cravate cravatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z