crámură (-ri), s. f. – Larmă, zgomot, hărmălaie. Sl. (bg.) kramola (DAR). Pascu, Lat., 257, propunea lat. carmula „revoltă”; puțin probabil. substantiv feminincramură
cramură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cramură | cramura |
plural | cramuri | cramurile | |
genitiv-dativ | singular | cramuri | cramurii |
plural | cramuri | cramurilor |