CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac2. substantiv feminin cracă
crácă f., pl. ăcĭ (d. crac). Vest. Ramură, creangă. – În Olt. creacă, pl. ecĭ. substantiv feminin cracă
crácă s. f., g.-d. art. crắcii; pl. crăci substantiv feminin cracă
CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac2. substantiv feminin cracă
CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură groasă a unui copac; creangă. Dintr-un salt [motanul] sări în craca unui măr c-un miaun zugrumat. SADOVEANU, N. F. 34. Amîndoi, așezați sub craca cea mai deasă a nucului, rămîn un moment tăcuți. BUJOR, S. 61. Eu zic cucului să tacă, El se suie sus pe cracă. ALECSANDRI, P. P. 274. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația. substantiv feminin cracă
a se uita ca curca la crăci / ca mâța-n calendar / ca vițelul la poartă nouă expr. a fi complet neștiutor într-un domeniu; a nu reuși să înțeleagă o anumită chestiune. substantiv feminin aseuitacacurcalacrăci
a-și tăia singur craca de sub picioare expr. a-și primejdui singur situația printr-o acțiune negândită. substantiv feminin așităiasingurcracadesubpicioare
CRACÁ, crachéz, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer. verb tranzitiv craca
CRACÁ vb. I. tr. A supune operației de cracare. [< fr. craquer]. verb tranzitiv craca
CRACÁ vb. tr. a supune operației de cracare. (< fr. craquer) verb tranzitiv craca
cracá (a ~) vb., ind. prez. 3 cracheáză verb tranzitiv craca
CRACÁ, crachéz, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer. verb tranzitiv craca
craca substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a) craca | cracare | cracat | cracând | singular | plural | ||
cracând | cracați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | crachez | (să) crachez | cracam | cracai | cracasem | |
a II-a (tu) | crachezi | (să) crachezi | cracai | cracași | cracaseși | ||
a III-a (el, ea) | crachează | (să) cracai | craca | cracă | cracase | ||
plural | I (noi) | cracăm | (să) cracăm | cracam | cracarăm | cracaserăm | |
a II-a (voi) | cracați | (să) cracați | cracați | cracarăți | cracaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | crachează | (să) cracheze | cracau | cracară | cracaseră |