reduceri si promotii 2018
Definitie cracă - ce inseamna cracă - Dex Online

cracă definitie

CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac2. substantiv feminin cracă

crácă f., pl. ăcĭ (d. crac). Vest. Ramură, creangă. – În Olt. creacă, pl. ecĭ. substantiv feminin cracă

crácă s. f., g.-d. art. crắcii; pl. crăci substantiv feminin cracă

cracă f. ramură groasă. [Derivat din crac: lit. braț de arbore]. substantiv feminin cracă

CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac2. substantiv feminin cracă

CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură groasă a unui copac; creangă. Dintr-un salt [motanul] sări în craca unui măr c-un miaun zugrumat. SADOVEANU, N. F. 34. Amîndoi, așezați sub craca cea mai deasă a nucului, rămîn un mo­ment tăcuți. BUJOR, S. 61. Eu zic cucului să tacă, El se suie sus pe cracă. ALECSANDRI, P. P. 274. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația. substantiv feminin cracă

ca pasărea pe cracă expr. (pop.) trecător, efemer. substantiv feminin capasăreapecracă

a se uita ca curca la crăci / ca mâța-n calendar / ca vițelul la poartă nouă expr. a fi complet neștiutor într-un domeniu; a nu reuși să înțeleagă o anumită chestiune. substantiv feminin aseuitacacurcalacrăci

a-și tăia singur craca de sub picioare expr. a-și primejdui singur situația printr-o acțiune negândită. substantiv feminin așităiasingurcracadesubpicioare

CRACÁ vb. I. tr. A supune operației de cracare. [< fr. craquer]. verb tranzitiv craca

CRACÁ vb. tr. a supune operației de cracare. (< fr. craquer) verb tranzitiv craca

cracá (a ~) vb., ind. prez. 3 cracheáză verb tranzitiv craca

CRACÁ, crachéz, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer. verb tranzitiv craca

CRACÁ, crachéz, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer. verb tranzitiv craca

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cracă

cracă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cra craca
plural crăci crăcile
genitiv-dativ singular crăci crăcii
plural crăci crăcilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z