crăcană definitie

CRĂCÁNĂ, crăcane, s. f. I. 1. Cracă ramificată în formă de V; lemn sau alt obiect desfăcut la un capăt în două sau în mai multe brațe; fiecare ramificație a unui obiect bifurcat; crac2. 2. Prăjină provenită dintr-o ramură de copac bifurcată la un capăt, folosită pentru a sprijini crengile prea încărcate de fructe, cumpăna fântânii etc. 3. Pirostrie. ♦ Unealtă făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atârnă căldarea deasupra focului. II. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din astfel de struguri. [Var.: crăcán s. n.] – Cracă + suf. -ană. substantiv feminincrăcană

crăcánă f., pl. e și ănĭ (d. crac). Lucru ramificat, cum ar fi o prăjină despicată la vîrf p. a susținea [!] ceva. (În Munt. și crácan, n., pl. e). Poamă crăcană (Mold.), un fel de strugurĭ negri cu ramurile rare (Butuciĭ care îi produc se numesc „butucĭ crăcanĭ”, ca adj.). În Munt. crîngană (d. crîng) ca s. f. substantiv feminincrăcană

crăcánă s. f., g.-d. art. crăcánei; pl. crăcáne substantiv feminincrăcană

crăcană f. 1. prăjină cu doi craci ca o furcă de fân; 2. unealtă de lemn cu două sau trei picioare de care se spânzură căldarea; 3. ac cu craci; 4. Mold. scaunul tăietorilor de lemne; 5. varietate de struguri. substantiv feminincrăcană

CRĂCÁNĂ, crăcane, s. f. I. 1. Ramură de copac bifurcată la capăt; lemn sau alt obiect desfăcut la un capăt în două sau în mai multe brațe; fiecare ramificație a unui obiect bifurcat; crac2. 2. Prăjină bifurcată la un capăt, folosită pentru a sprijini crengile prea încărcate de fructe, cumpăna fântânii etc. 3. Pirostrie. ♦ Unealtă făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atârnă căldarea deasupra focului. II. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din astfel de struguri. [Var.: crăcán s. n.] – Cracă + suf. -ană. substantiv feminincrăcană

CRĂCÁNĂ, crăcane, s. f. I. 1. Cracă ramificată în formă de «V»; lemn sau alt obiect desfăcut la un capăt te două sau în mai multe brațe; ramificațiile unui obiect bifurcat. [Strugurii se zdrobesc] cu mustuitorul, un băț cu trei sau patru crăcane scurte la capăt. I. IONESCU, P. 251. ◊ Fig. Solul o ținea [cartea] în crăcana a două degete, întinzînd brațul cît mai sus cu putință. SADO­VEANU, N. P. 187. 8. 2. Ramură de copac bifurcată ia un capăt, folosită pentru a sprijini crengile prea încărcate de fructe, cum­păna fîntînii etc. Scîrția... cumpăna [fîntînii] ce tot se mai ținea pe crăcana unei furci butucănoase. VLAHUȚĂ, N. 122. 3. (Mai ales la pl.) Cerc de fier cu trei picioare, care servește de suport pentru cazan, ceaun sau alte vase care se pun direct la foc; pirostrii. ♦ Unealtă făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atîrnă căldarea deasupra focului. Atîrnă căldărușa de mămăligă în crăcane. ISPI­RESCU, L. 396. II. s. n. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din asemenea struguri. – Variantă: crăcán (ODOBESCU, S. I 91) s. n. substantiv feminincrăcană

crăcăná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 crăcăneáză verb tranzitivcrăcăna

crăcănà v. a desface și întinde cracii, picioarele. verb tranzitivcrăcănà

CRĂCĂNÁ, crăcănéz, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) desface picioarele în lături. ♦ Refl. (Despre picioare) A se întinde în lături; a se rășchira, a se crăci. – Din crăcană. verb tranzitivcrăcăna

CRĂCĂNÁ, crăcănez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) desface picioarele în lături. ♦ Refl. (Despre picioare) A se întinde în lături; a se rășchira, a se crăci. – Din crăcană. verb tranzitivcrăcăna

CRĂCĂNÁ, crăcănez, vb. I. Refl. (Despre pi­cioare) A se desface, a se întinde în lături, a se rășchira; (despre oameni) a-și întinde picioarele în lături. [Fe­meile] se îndemnau la lucru, urzind pînza ca un Brîu alb întins d-a lungid curții, or se crăcănau în duzi să-și umfle șorțurile cu frunză pentru gîndaci. DELAVRANCEA, H. T. 132. ◊ Tranz. (Cu privire la picioare) Cu o mișcare iute, și-a aruncat cușma mai pe ceafă și, crăcănîndu-și picioarele butucănoase, s-a aplecat, și-a umplut pumnii cur zăpadă și a prins a-și freca stîngaci... fața nădușită. GALAN, Z. R. 204. verb tranzitivcrăcăna

crăcănéz v. tr. (d. cracană). Fam. Pop. Desfac craciĭ, ramific: a crăcăna un compas. V. refl. Îmĭ desfac craciĭ. verb tranzitivcrăcănez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicrăcană

crăcană   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crăca crăcana
plural crăcane crăcanele
genitiv-dativ singular crăcane crăcanei
plural crăcane crăcanelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z