crăcan definitie

CRĂCÁN s. n. v. crăcană. substantiv neutru crăcan

crăcan, crăcane s. n. 1. (intl.) pantaloni. 2. cadru confecționat dintr-o sârmă mai groasă al jucăriei numite „invizibilă”. substantiv neutru crăcan

CRĂCÁN s. n. v. crăcană. substantiv neutru crăcan

CRĂCÁN s. n. v. crăcana. substantiv neutru crăcan

CRĂCÁNĂ, crăcane, s. f. I. 1. Ramură de copac bifurcată la capăt; lemn sau alt obiect desfăcut la un capăt în două sau în mai multe brațe; fiecare ramificație a unui obiect bifurcat; crac2. 2. Prăjină bifurcată la un capăt, folosită pentru a sprijini crengile prea încărcate de fructe, cumpăna fântânii etc. 3. Pirostrie. ♦ Unealtă făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atârnă căldarea deasupra focului. II. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din astfel de struguri. [Var.: crăcán s. n.] – Cracă + suf. -ană. substantiv neutru crăcană

la crăcan expr. (intl.) buzunarul pantalonului. substantiv neutru lacrăcan

crăcánă f., pl. e și ănĭ (d. crac). Lucru ramificat, cum ar fi o prăjină despicată la vîrf p. a susținea [!] ceva. (În Munt. și crácan, n., pl. e). Poamă crăcană (Mold.), un fel de strugurĭ negri cu ramurile rare (Butuciĭ care îi produc se numesc „butucĭ crăcanĭ”, ca adj.). În Munt. crîngană (d. crîng) ca s. f. temporar crăcană

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului crăcan

crăcan   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crăcan crăcanul
plural crăcane crăcanele
genitiv-dativ singular crăcan crăcanului
plural crăcane crăcanelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z