crâncenie definitie

CRÂNCENÍE, crâncenii, s. f. (Înv.) Cruzime, asprime. – Crâncen + suf. -ie. substantiv feminin crâncenie

crânceníe (înv.) s. f., art. crâncenía, g.-d. art. crânceníei; pl. crânceníi, art. crânceníile substantiv feminin crâncenie

crâncenie f. faptă crâncenă. substantiv feminin crâncenie

CRÂNCENÍE, crâncenii, s. f. (Înv.) Cruzime, asprime. – Crâncen + suf. -ie. substantiv feminin crâncenie

CRÎNCENÍE, crîncenii, s. f. (Învechit) Cruzime, asprime. Matei pedepsi însă cu crîncenie pe cerbicoșii nobili unguri din Ardeal. BĂLCESCU, O. II 210. substantiv feminin crîncenie

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului crâncenie

crâncenie   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crâncenie crâncenia
plural crâncenii crânceniile
genitiv-dativ singular crâncenii crânceniei
plural crâncenii crânceniilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z