coșoroabă definitie

credit rapid online ifn

cosoroábă (cosoroábe), s. f. – Traversă, bîrnă principală la acoperiș. – Var. costoroabă, costoroavă. Mag. koszoru(fa), „coroană” (Scriban, Arhiva, 1913; DAR). Este var. de la cosoroabă, s. f. (stafide), al cărui nume se explică prin faptul că sînt puse pe bîrna principală la uscat; cosoreu, s. n. (bîrnă; par). substantiv feminincosoroabă

cosoroábă (vest), costoroábă (est) și (Buc.) costoroávă (oa dift.) f., pl. e (ung. koszorúfa, cosoroabă, d. koszorú, coronă, și fa, lemn). Grinda orizontală (numită și lígăr) pe care se sprijină acoperișu (opt la număr la casa țărănească, cîte doŭă de fie-care parte). Grinda orizontală din josu păreteluĭ [!]: cosoroaba de la prispă (VR. 1911, 4, 6). – În Trans. și cusurăŭ (ung. koszorú, coronă, adică „lemnu care încoronează casa”). V. boĭandroc, samar, intabulament. substantiv feminincosoroabă

credit rapid online ifn

cosoroábă (reg.) s. f., g.-d. art. cosoroábei; pl. cosoroábe substantiv feminincosoroabă

COSOROÁBĂ s. f. v. costoroabă. substantiv feminincosoroabă

cosoroabe f. pl. bârne late și groase în cari se prind căpriorii casei sau bordeiului: cele opt cosoroabe alcătuiesc streașina casei. [Mold. costoroabă: origină necunoscută]. substantiv feminincosoroabe

COSOROÁBĂ, cosoroabe, s. f. (Reg.) Fiecare dintre bârnele așezate orizontal deasupra pereților casei în lungul acoperișului, pentru a susține căpriorii. [Var.: costoroábă s. f.] – Cf. magh. koszorú, koszorúfa. substantiv feminincosoroabă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicoșoroabă

coșoroabă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coșoroa coșoroaba
plural coșoroabe coșoroabele
genitiv-dativ singular coșoroabe coșoroabei
plural coșoroabe coșoroabelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z