COȘGÉTER s.m. v. coșgheter. substantiv masculincoșgeter
coșgeter | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | coșgeter | coșgeterul |
plural | coșgeteri | coșgeterii | |
genitiv-dativ | singular | coșgeter | coșgeterului |
plural | coșgeteri | coșgeterilor |