cozonac definitie

cozonác (cozonáci), s. m. – Prăjitură din aluat dospit. Ngr. ϰοσωνάϰι, dim. de la ϰοσώνα „păpușă” (Cihac, II, 652; Scriban), datorită formei care se dă uneori acestor prăjituri; cf. bg. kuzunak, kozonak. După DAR, din ngr. ϰουδουνάϰι „clopoțel”. După Capidan, Raporturile, bg. provine din rom. substantiv masculincozonac

COZONÁC, cozonaci, s. m. Prăjitură făcută din aluat dospit, frământat cu ouă, lapte, unt, zahăr și ingrediente. – Cf. bg. kuzunak. substantiv masculincozonac

cozonác m. (ngr. kosonáki, dim. d. kosóna = kotsúna, păpușă; bg. kozonak și kuzunak. Cp. cu cocuță). Un fel de pîne [!] (împletită orĭ nu) în care se pune și zahăr, unt și oŭă, obișnuită maĭ ales la Paște. – Dim. cozonăcel, pl. eĭ. substantiv masculincozonac

cozonác s. m., pl. cozonáci substantiv masculincozonac

cozonac m. pâine frământată cu unt și ouă. [Gr. mod.: lit. pâine în formă de păpușă]. substantiv masculincozonac

COZONÁC, cozonaci, s. m. Prăjitură făcută din aluat dospit, frământat cu ouă, lapte, unt, zahăr și ingrediente. – Cf. bg. kuzunak. substantiv masculincozonac

COZONÁC, cozonaci, s. m. Un fel de pîine făcută din aluat dospit, în care se adaugă ouă, unt și zahăr. Cînd te gîndești la ea [la casa nașului], vezi dinaintea ochilor cozo­naci și gogoși. PAS, Z. I 174. Mai avea... cozonaci și cîteva dulciuri. GALACTION, O. I 180. substantiv masculincozonac

a dospi cozonacul expr. a lenevi, a trândăvi. substantiv masculinadospicozonacul