COVRIGÉL, covrigei, s. m. Diminutiv al lui covrig. – Covrig + suf. -el. substantiv masculincovrigel
COVRIGÉL, covrigei, s. m. Diminutiv al lui covrig. – Covrig + suf. -el. substantiv masculincovrigel
COVRIGÉL, covrigei, s. m. Diminutiv al lui covrig. Ferestrele crîșmelor... arătau covrigei uscați în gîturi de sticle cu băuturi colorate. SADOVEANU, B. 162. substantiv masculincovrigel
covrigel substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | covrigel | covrigelul |
plural | covrigei | covrigeii | |
genitiv-dativ | singular | covrigel | covrigelului |
plural | covrigei | covrigeilor |