coviltir definitie

credit rapid online ifn

coviltír n., pl. e (printr´un intermediar rusesc, d. fr. couverture, cuvertură, ca mondir d. monture). Vest. Învălitoare [!] de pînză (țol, rogojină) contra ploiĭ și soareluĭ la un car saŭ la o căruță. – (Și la Sadov. VR. 1926, 1, 59 și 61). V. poclit, pocrov. substantiv neutrucoviltir

coviltír s. n., pl. coviltíre substantiv neutrucoviltir

credit rapid online ifn

coviltir n. pătură de acoperit căruța: un chervan plin până în coviltir de sipeturi OD. [Fr. couverture, printr’un intermediar rusesc]. substantiv neutrucoviltir

COVILTÍR, coviltire, s. n. Acoperiș la căruță făcut dintr-un schelet de nuiele curbate peste care se întind rogojini sau pânză groasă. – Et. nec. substantiv neutrucoviltir

COVILTÍR, coviltire, s. n. Acoperiș la căruță, făcut dintr-un schelet de nuiele curbate (mai rar din vergele de metal) peste care se întinde o pătură, o rogojină etc. pentru a apăra interiorul de ploaie, de vînt sau de soare; covergă. În fundul pieții, cu spatele la rîu, stăteau rînduite căruțele cu coviltir ale moților. DUMITRIU, V. L. 60. Prin văl de praf subțire începură să se înșire Care mici cu coviltire Scîrțîind încet pe drum. TOPÎRCEANU, P.O. 35. Un chervan mare mocănesc, plin pînă în coviltir de sipeturi. ODOBESCU, S. I 95. ◊ (Poetic) Mă visam cu fața în sus, în mijlocul cîmpiilor, sub coviltirul adînc al cerului. DELAVRANCEA, H. T. 172. substantiv neutrucoviltir

mumie cu coviltir expr. (intl.) persoană care poartă pălărie. substantiv neutrumumiecucoviltir

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicoviltir

coviltir  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coviltir coviltirul
plural coviltire coviltirele
genitiv-dativ singular coviltir coviltirului
plural coviltire coviltirelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z