coviț definitie

covíț interj. – Imită strigătul porcului, guiț. Creație expresivă. – Der. covița (var. coviți, covițăi, covițăli), vb. (a guița), cf. rut. kovicaty, bg. kvică. Cf. și guiț. invariabil coviț

covíț (est), interj. care arată strigătu porculuĭ saŭ purceluluĭ nemulțămit [!] (legat, lovit ș. a.). – În nord cuvíț, în vest guíț. invariabil coviț

covíț (reg.) interj. invariabil coviț

COVÍȚ interj. (Reg.) Guiț. – Onomatopee. invariabil coviț

covițá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 covíță verb covița

COVIȚÁ, pers. 3 covíță, vb. I. Intranz. (Reg.) A guița. – Din coviț. verb covița

COVIȚÁ, covíț, vb. I. Intranz. (Regional) A guița. O mulțime de glasuri... unele miorlăiau ca mîța, altele covițau ca porcul. CREANGĂ, P. 302. [Scroafa] fuge covițînd. SEZ. IV 121. – Variantă: covițăí (HOGAȘ, DR. II 46, VLAHUȚĂ, CL. 113) vb. IV. verb covița

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului coviț

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z