covaci definitie

cováci (cováci), s. m. – Fierar. – Var. (Mold.) coval(iu), covar. Sl. (bg., sb.) kovačĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 295; Cihac, II, 78; Meyer 203; Conev 76), cf. alb. kovač, mag. covacs (Gáldi, Dict., 122). Var., din rut. kovalĭ, și covar, cu schimbare de suf. – Der. covăcie, s. f. (fierărie); covăcesc, adj. (de fierar). Cf. încovoia. substantiv masculincovaci

covácĭ m., pl. tot așa (vsl. kovačĭ, d. kovati, a fabrica: rus. kováč; ung. kovács; alb. kováč. V. cușniță, acov, nicovală, parascovenie, potcoavă). Vest. Vechĭ. Ferar [!]. – Azĭ în nord-est coválĭ, pl. tot așa (rut. koválĭ). substantiv masculincovacĭ

cováci, s.m. – v. couaci. substantiv masculincovaci

cováci (reg.) s. m., pl. cováci substantiv masculincovaci

COVÁCI, covaci, s. m. (Reg.) Fierar. – Din sl. kovačĭ. substantiv masculincovaci

COVÁCI, covaci, s. m. (Reg.) Fierar. – Din sl. kovačĭ. substantiv masculincovaci

COVÁCI, covaci, s. m. (Regional) Fierar. Bine, vin, răspunse bătrînul, nerăbdător. Acum mă duc la covaci să-i duc securele la dres. DUMITRIU, V. L. 39. Ciocănește ca covaciul Și ca gheonoaia copaciul. PANN, P. V. II 158. substantiv masculincovaci

covaciu m. fierar. [Slav. KOVAČĬ]. substantiv masculincovaciu