covățică definitie

covățeá și covățícă f., pl. ele. Dim. d. covată. substantiv feminin covățea

covățea (covățică) f. 1. albiuță: își fură copilul din covățică CR.; 2. teica morii; 3. pl. două castroane ce se îmbucă și în cari se pun d’ale mâncării pe drum. substantiv feminin covățea

COVĂȚÍCĂ, covățele, s. f. Diminutiv al lui covată.Covată + suf. -ică. substantiv feminin covățică

covățícă (reg.) s. f., g.-d. art. covățélei; pl. covățéle, art. covățélele substantiv feminin covățică

COVĂȚÍCĂ, covățele, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui covată.Covată + suf. -ică. substantiv feminin covățică

COVĂȚÍCĂ, covățele, s. f. Diminutiv al lui covată; albiuță. Își fură copilul din covățică... și fuge cu dînsul acasă. CREANGĂ, P. 173. Am două covățele: ziua-s pline, noaptea-s goale (Opinca). GOROVEI, C. 259. substantiv feminin covățică

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului covățică

covățică   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular covăți covățica
plural covățele covățelele
genitiv-dativ singular covățele covățelei
plural covățele covățelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z