cotropi definitie

COTROPÍ, cotropésc, vb. IV. Tranz. 1. A ocupa prin violență, a pune stăpânire pe un teritoriu străin în mod abuziv și brutal; a încălca, a invada. ♦ Refl. (Rar) A se nărui, a se prăbuși. 2. Fig. A acoperi, a cuprinde din toate părțile; a copleși. – Et. nec. verb tranzitivcotropi

cotropí (-pésc, -ít), vb. – 1. A acoperi, a astupa. – 2. A ocupa, a umple. – 3. A invada, a călca în picioare. – Var. (înv.) cutropi, cutrupi, încotropi, încotroji, încotroșna, încot(r)oșma. Formație expresivă, ca în cazurile vb. (în)coțopi, cotrobăi, copleși, cofleși, comînji; fonetic și semantic coincide cu cotroci. Celelalte ipoteze par hazardate: din sl. otrabiti „a tăia” (Cihac, II, 88); din lat. *contorpire în loc de contorpere (Tiktin; Candrea-Dens., 469); din gr. ϰατοροφόω „a acoperi casa” (Diculescu, Elementele, 472); din v. germ. *thorp „turmă, mulțime”, în forma lat. troppus, ipoteză susținuță insistent de Pușcariu (Academia ortodoxă, Cernăuți, 1936, 139; Dacor., VIII, 292; DAR; Pușcariu, Lr., 273; cf. împotrivă Rosetti, I, 160). Scriban pare a fi bănuit caracterul expresiv al formației, comparînd-o cu cotroci „a iscodi, a cerceta”. – Der. cotropitor, adj. (invadator); descotropi, vb. (a elibera, a slobozi; Banat, a descoperi, a dezveli). verb tranzitivcotropi

cotropí (a ~) (co-tro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotropésc, imperf. 3 sg. cotropeá; conj. prez. 3 să cotropeáscă verb tranzitivcotropi

cotropì v. 1. a coprinde, a acoperi peste toti: noaptea a cotropit omenirea BĂLC.; 2. a năvăli cu armele, a călca o tară; 3. a covârși cu putere, a prăpădi; 4. a călca drepturile cuiva, a lua cu de-a sila. [Fuziune din co(prinde) și tropăi]. verb tranzitivcotropì

COTROPÍ, cotropésc, vb. IV. Tranz. 1. A ocupa prin violență, a pune stăpânire pe un teritoriu străin în mod abuziv și brutal; a încălca, a invada. ♦ Refl. (Rar) A se nărui, a se prăbuși. 2. Fig. A acoperi, a cuprinde din toate părțile; a copleși. – Et. nec. verb tranzitivcotropi

COTROPÍ, cotropesc, vb. IV. Tranz. 1. A ocupa prin violență, a pune stăpînire (pe ceva) în mod abuziv și brutal; a încălca, a invada. În 1931, imperialismul japonez a cotropit mișelește Manciuria, aprinzînd unul din focarele care aveau să ducă la cel de-al doilea război mondial. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2400. Dacă Romînia n-a fost cotropită în întregime de germani, aceasta se dato- rește ajutorului armatelor ruse și eroismului ostașului romîn. Ist. R.P.R. 497. Mai multe ținuturi de către miazănoapte, spre pildă Normandia, se supuseră de bună voie sau de frică străinului ce amenința de a cotropi regatul întreg. ODOBESCU, S. I 3. ◊ Refl. pas. Cutezînd a se împo­trivi, cetatea se va cotropi. NEGRUZZI, S. I 172. 2. F i g. A acoperi, a cuprinde din toate părțile. Vedem ploaia, ca o perdea de suliți... cotropind cîmpiile. VLAHUȚĂ, O. A. 412. – Variante: cutropí (CAMILAR, N. I 33), cutrupí (STANCU, C. 85) vb. IV. verb tranzitivcotropi

cotropésc v. tr. (cp. cu cotrocesc și cotroboiesc [!]). Cuprind, acoper [!] peste tot: apa a cotropit fîneața. Invadez, ocup: dușmaniĭ aŭ cotropit țara. Încalc, uzurp: vecinu mĭ-a cotropit moșia. – Și cutropesc, vechĭ și încutropesc. În Ban. Olt. Serbia cutróp (el cutroape, să cutroapă) și (a)cutrupesc, acoper, învălesc [!]: un straĭ de cutrupit. verb tranzitivcotropesc