cotrofleánț s. m. – Poreclă dată germanilor. – Var. cotofleanț. Germ. Kartoffelpflanzer „cultivator de cartofi” (Borcea 184); este însă evidentă interpretarea expresivă a etimonului. substantiv masculincotrofleanț
cotrofleánț m., pl. ențĭ (germ. kartoffelpflanzer, plantator [semănător] de cartofĭ). Iron. Neamț. – În Ban. coto-. substantiv masculincotrofleanț
cotrofleanț | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cotrofleanț | cotrofleanțul |
plural | cotroflenți | cotroflenții | |
genitiv-dativ | singular | cotrofleanț | cotrofleanțului |
plural | cotroflenți | cotroflenților |