Alege sensul dorit: cotiugar -substantiv masculin cotiugar -substantiv neutru

cotiugar definitie

credit rapid online ifn

COTIGÁR2, cotigari, s. m. (Pop.) Persoană care are o cotigă sau cară cu cotiga. [Var.: cotiugár s. m.] – Cotigă + suf. -ar. substantiv masculincotigar

COTIUGÁR1 s. m. v. cotigar2. substantiv masculincotiugar

credit rapid online ifn

cotĭugár m. Cel ce conduce cotĭuga. S. n., pl. e. Mold. nord. Cotĭugă. substantiv masculincotĭugar

COTIUGÁR1 s. m. v. cotigar2. substantiv masculincotiugar

COTIUGÁR s. n. v. cotigar2. substantiv masculincotiugar

cotígă (sud) și cotĭúgă (nord) f., pl. ĭ (rut. kotĭúga, cîne [!], ca fr. chien, „cîne” și „roabă”). Căruță pe doŭă roate (de dus gunoĭ ș. a.). Partea din ainte [!] a pluguluĭ (în nord teleagă și teleguță), compusă din cele doŭă roate. Căruță de dus cîniĭ prinșĭ pe strade [!] (numită și ladă și droagă). Un fel de camion maĭ grosolan (caracterizat pin [!] doŭă grinzĭ lungĭ și groase), foarte obișnuit în Moldova, în al căreĭ nord se numește cotĭugar. substantiv neutrucotigă

COTIGÁR1, cotigare, s. n. (Pop.) Căruță joasă și lungă cu care se transportă poveri. [Var.: cotiugár s. n.] – Contaminare între cotigă și car. substantiv neutrucotigar

COTIUGÁR2 s. n. v. cotigar1. substantiv neutrucotiugar

COTIUGÁR2 s. n. v. cotigar1. substantiv neutrucotiugar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicotiugar

cotiugar  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotiugar cotiugarul
plural cotiugare cotiugarele
genitiv-dativ singular cotiugar cotiugarului
plural cotiugare cotiugarelor
cotiugar  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotiugar cotiugarul
plural cotiugare cotiugarele
genitiv-dativ singular cotiugar cotiugarului
plural cotiugare cotiugarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z