COTILEDÓN s.n. 1. Frunzuliță cu rezerve nutritive care se găsește în embrionul unei plante fanerogame. 2. Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. [< fr. cotylédon, cf. gr. kotyledon – cavitate]. substantiv neutrucotiledon
COTILEDÓN s. n. 1. frunzuliță cu rezerve nutritive a embrionului plantelor fanerogame. 2. fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. (< fr. cotylédon, gr. kotyledon, cavitate) substantiv neutrucotiledon
*cotiledón n., pl. oane (vgr. kotyledón, îmbucătura osuluĭ, d. kotýle, cótilă). Bot. Lob cărnos care compune sîmburele orĭ sămînța și învălește [!] radicula planteĭ. Anat. Lob al placenteĭ. substantiv neutrucotiledon
cotiledón s. n., pl. cotiledoáne substantiv neutrucotiledon
cotiledon n. Bot. nume dat frunzișoarelor sau celor două fețe cărnoase (în forma unui rinichiu despicat) ale embrionului unei plante. substantiv neutrucotiledon
COTILEDÓN, cotiledoane, s. n. 1. Prima formațiune foliară a embrionului plantelor cu semințe, asemănătoare frunzelor, care servește la hrănirea plantei imediat după încolțire. 2. (Anat.) Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. – Din fr. cotylédone. substantiv neutrucotiledon
COTILEDÓN, cotiledoane, s. n. 1. Frunza embrionară a unei plante fanerogame, care servește la hrănirea plantei imediat după încolțire. 2. (Anat.) Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. substantiv neutrucotiledon
cotiledon substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cotiledon | cotiledonul |
plural | cotiledoane | cotiledoanele | |
genitiv-dativ | singular | cotiledon | cotiledonului |
plural | cotiledoane | cotiledoanelor |