cotecior definitie

credit rapid online ifn

COTECIÓR, cotecioare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui coteț.Coteț + suf. -ior. substantiv neutrucotecior

coteciór (rar) s. n., pl. cotecioáre substantiv neutrucotecior

credit rapid online ifn

COTECIÓR, cotecioare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui coteț.Coteț + suf. -ior. substantiv neutrucotecior

COTECIÓR, catecioare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui coteț. Am un cotecior Plin cu iezișori Și n-are ușă nicăieri (Dovleacul). PĂSCULESCU, L. P. 81. substantiv neutrucotecior

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicotecior

cotecior  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotecior coteciorul
plural cotecioare cotecioarele
genitiv-dativ singular cotecior coteciorului
plural cotecioare cotecioarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z