costrei definitie

mohór m. ca plantă și n., pl. urĭ, ca nutreț (ung. mohar, muhar, mohor, d. sîrb. muhar, mohor, rus. mohór, șir de cĭucurĭ, petale duble). Un fel de meĭ cultivat ca nutreț (setária glauca [saŭ panicum glaucum], itálica, verticillata și viridis). – Numit și bursoacă și costreĭ. V. meĭ. substantiv masculinmohor

COSTRÉI, costrei, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom târâtor și cu flori purpurii (Echinochloa crus-gallii).Costrei mare = plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom puternic și cu spiculețe roșcate, cea mai dăunătoare buruiană din culturile agricole (Sorghum halepense).Cf. bg. koštrjava. substantiv masculincostrei

costréi (costréi), s. m.1. Sorg (Sorghum halepense). – 2. Nume, mai puțin comun, dat altor plante relativ asemănătoare: Panicum Crus Galli; Setaria glauca; Avena fatua; Lithospermum officinale; Nardus stricta; Alopecurus pratensis. Sl., dar lipsește etimonul exact. Este desigur vorba de un cuvînt identic bg., slov. kostrĕva „Alopecurus pratensis” (Cihac, II, 74; Conev 44; DAR), sb. kostrava „Festuca” etc. substantiv masculincostrei

costréi s. m., pl. costréi, art. costréii substantiv masculincostrei

costréĭ m. ca plantă și n., pl. eĭe saŭ eĭurĭ, ca nutreț (vsl. kostrieva, d. kostĭ, os; rus. kostérĭ, neghină; rut. kosteréva, pol. kostrzewa). Mohor. Meĭ tătăresc. V. meĭ. substantiv masculincostreĭ

COSTRÉI, costrei, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom târâtor și cu flori purpurii (Echinochloa crus-gallii).Costrei mare = plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom puternic și cu spiculețe roșcate, cea mai dăunătoare buruiană din culturile agricole (Sorghum halepense).Cf. bg. koštrjava. substantiv masculincostrei

COSTRÉI, costrei, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizomul puternic și tîrîtor, cu flori purpurii; crește prin locuri deschise, pe lîngă,drumuri, prin grîne (Sorghum halepense); mohor. Drumul ție că ți-oi da, Prin foaia livdeiului Și prin a costreiului. PĂSCULESCU, L. P. 62. Foicică trei costrei, Fă-mă, doamne, dacă vrei, Fă-mă bulgăraș de tei. TEODORESCU, P. P. 273. substantiv masculincostrei

costreiu m. 1. un fel de meiu pentru păsări (Panicum); 2. un fel de ovăz sălbatic (Avena fatua). [Slav. KOSTRIEVA]. substantiv masculincostreiu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicostrei

costrei  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular costrei costreiul
plural costrei costreii
genitiv-dativ singular costrei costreiului
plural costrei costreilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z