cositorire definitie
- Vezi aici mai multe sinonimecositorire
- Vezi aici mai multe rimecositorire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuco
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucos
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
cositoríre s. f., g.-d. art. cositorírii; pl. cositoríri substantiv feminincositorire
COSITORÍRE, cositoriri, s. f. Acțiunea de a cositori și rezultatul ei. – V. cositori. substantiv feminincositorire
COSITORÍRE, cositoriri, s. f. Acțiunea de a cositori. substantiv feminincositorire
cositorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositorésc, imperf. 3 sg. cositoreá; conj. prez. 3 să cositoreáscă verb tranzitivcositori
cositorì v. a acoperi cu un strat de cositor, a spoi. verb tranzitivcositorì
COSITORÍ, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor1. verb tranzitivcositori
COSITORÍ cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas de metal oxidabil cu un strat subțire de cositor, pentru a împiedica oxidarea; a spoi. A pus să-i cositorească cazanul. verb tranzitivcositori
cositorésc și costorésc v. tr. Olt. Acoper [!] cu un strat de cositor, spoĭesc: Țiganiĭ costoresc tingirile. verb tranzitivcositoresc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicositorire
| cositorire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | cositorire | cositorirea |
| plural | cositoriri | cositoririle | |
| genitiv-dativ | singular | cositoriri | cositoririi |
| plural | cositoriri | cositoririlor | |