corăbieríe f. Rar. Arta orĭ meseria de corăbier. substantiv feminincorăbierie
corăbieríe (înv.) (-bi-e-) s. f., art. corăbiería, g.-d. corăbieríi, art. corăbieríei substantiv feminincorăbierie
CORĂBIERÍE s. f. (Înv.) 1. Industria construcției de corăbii. 2. Navigație. [Pr.: -bi-e-] – Corăbier + suf. -ie-. substantiv feminincorăbierie
CORĂBIERÍE s. f. (Învechit) 1. Industria construcției de corăbii. Avem măi întâi agricultura, apoi pescăria, corăbieria și comerțul. GHICA, S. 553. 2. Navigație. [Băutura ceaiului] face nu mai puțină cinste aflătorului ei decît aflătorului tipografiei și a corăbieriei cu aburi. NEGRUZZI, S. I 75. – Pronunțat: -bi-e-. substantiv feminincorăbierie
corăbierie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | corăbierie | corăbieria |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | corăbierii | corăbieriei |
plural | — | — |