CORUPĂTÓR adj., s.m. și f. (Cel) care corupe moravurile, gusturile etc. [< corupe + -(ă)tor, după fr. corrupteur]. adjectivcorupător
CORUPĂTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care corupe moravurile, gusturile etc. (după fr. corrupteur) adjectivcorupător
corupătór adj. m., s. m., pl. corupătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. corupătoáre adjectivcorupător
CORUPĂTÓR, -OÁRE, corupători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care corupe. – Corupe + suf. -ător. adjectivcorupător
CORUPĂTÓR, -OÁRE, corupători, -oare, adj. Care corupe, care abate de la moralitate, de la datorie etc. ◊ (Substantivat) Corupător de minore. ▭ În burghezie sînt numeroși indivizi ce cad lesne sub farmecul banului. Poate că au vrut să reziste tentațiunii, dar corupătorul a fost mai puternic. DEMETBESCU, O. 196. adjectivcorupător
corupător | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | corupător | corupătorul | corupătoare | corupătoarea |
plural | corupători | corupătorii | corupătoare | corupătoarele | |
genitiv-dativ | singular | corupător | corupătorului | corupătoare | corupătoarei |
plural | corupători | corupătorilor | corupătoare | corupătoarelor |