corupe definitie

*corúp, -rúpt, a -rúpe v. tr. (lat. con-rúmpere, d. con-, împreună, și rúmpere, a rupe. V. e- și i-rup). Stric, alterez: căldura corupe laptele, miazmele corup aeru. Fig. Depravez: a corupe obiceĭurile. Mituĭesc: a corupe un judecător. V. refl. Mă stric, mă depravez. Evoluez: cuvintele se corup. – Fals conrup. verb tranzitiv corup

CORÚPE vb. III. 1. tr., refl. A (se) abate de la moralitate, de la corectitudine sau de la datorie. 2. tr. A strica, a deforma, a denatura (idei, sentimente, moravuri etc.). [P.i. corúp, perf.s. -rupsei, part. -rupt, var. conrupe vb. III. / cf. it. corrompere, fr. corrompre, lat. corrumpere, după rupe]. verb tranzitiv corupe

corúpe (corúp, corúpt), vb.1. A perverti, a deprava. – 2. A face ca o idee, un sentiment etc. să-și piardă puritatea; a deforma, a strica. Lat. corrumpere (sec. XIX), adaptat la conjugarea lui a rupe.Der. corupt, adj.; corupător, adj.; coruptor, adj., din fr. corrupteur; corupție, s. f., din fr.; coruptibil, adj.; coruptelă, s. f., din lat. corruptela (sec. XIX). verb tranzitiv corupe

CORÚPE vb. tr., refl. 1. a (se) abate de la moralitate, corectitudine sau datorie. 2. a face să-și piardă, a-și pierde integritatea, puritatea etc.; a (se) strica, a (se) denatura. (< lat. corrumpere) verb tranzitiv corupe

corúpe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corúp, perf. s. 3 sg. corúpse; part. corúpt verb tranzitiv corupe

corupe v. 1. a strica, a altera: aceste miasme corup aerul; 2. fig. a deprava, a perverti: a corupe datinile; 3. a îndupleca pe cineva prin daruri să facă ceva în contra datoriei sau conștiinței sale: a corupe martorii. verb tranzitiv corupe

CORÚPE, corúp, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) abate de la moralitate, corectitudine, datorie; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. [Perf. s. corupsei, part. corupt.Var.: (înv.) corúmpe, (rar) conrúpe vb. III] – Din lat. corrumpere (după rupe). verb tranzitiv corupe

CORÚPE, corúp, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la persoane) A abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei. V. deprava, mitui, seduce. Literatura decadentă corupe pe cititor. Negustorul a încercat să-l corupă pe agentul fiscal. 2. (Cu privire la idei, fenomene sociale, sentimente etc.) A face să-și piardă integritatea, paritatea, distincția; a deforma, a strica. Noi nu învinovățim pe cetățeni, ei nu pot fi. loviți întru nimic; crima e a celor ce corup, ce vițiază atmosfera curată a unei conștiințe. DEMETRESCU, O.196. ◊ R e f l. Ne aducem aminte de decadința în care căzuserăm în privința limbei sub domniile străine. În corupția generală se corupsese și ea! NEGRUZZI, S. I 337. – Forme gramaticale: perf. s. corupsei, part. corupt. – Variante: (învechit) corúmpe (GHICA, S. 442, ALEXAN­DRESCU, M. 162), (rar) conrúpe (C. PETRESCU, C. V. 89, HOGAȘ, H. 71) vb. III. verb tranzitiv corupe

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului corupe

corupe   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) corupe corupere corupt corupând singular plural
corupând corupeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) corup (să) corup corupeam corupsei corupsesem
a II-a (tu) corupi (să) corupi corupeai corupseși corupseseși
a III-a (el, ea) corupe (să) corupeai corupea corupse corupsese
plural I (noi) corupem (să) corupem corupeam corupserăm corupseserăm
a II-a (voi) corupeți (să) corupeți corupeați corupserăți corupseserăți
a III-a (ei, ele) corup (să) coru corupeau corupseră corupseseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z