corturél (rar) s. n., pl. corturéle substantiv neutrucorturel
CORTURÉLE s. n. pl. Cortulețe. Pe subt cele mărunțele, Tinse-s două corturele, Tot cu funii de mătase Împletite-n cîte șase. BIBICESCU, P. P. 284. substantiv neutrucorturele
corturel substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | corturel | corturelul |
plural | corturele | corturelele | |
genitiv-dativ | singular | corturel | corturelului |
plural | corturele | corturelelor |